– Ah…scuze… am crezut că eşti…de fapt eu… îl aşteptam pe iubitul meu. Tu ce cauţi aici?
– Păi, dacă îl aşteptai pe iubitul tău, aici sunt. Sau nu mă mai recunoşti? Apropo, ai mai crescut sau mi se pare mie?
– Eu tot nu înţeleg ce cauţi aici! Cine ţi-a zis unde sunt?
Clara era şocată, ba chiar furioasă. Cum a reuşit fostul ei iubit, Tiberiu, să vină după ea în inima Apusenilor? Totul se terminase între ei în urmă cu mai bine de un an. Doar dacă…
– Alo? Mamă, nu mă simt prea bine şi nu pot vorbi foarte mult, aşa că o să fiu directă: tu i-ai spus lui Tiberiu unde sunt?
– Clara, iubita mea, da, eu i-am spus. M-a sunat zilele trecute să îmi spună că vrea să plece în vacanţă şi a întrebat de tine. Ştii cum e el, nu trebuie să te superi, încă te iubeşte. Aşa că m-am gândit să îţi fac o surpriză.
– Dar mamă! Ţi-am spus de Rareş! Sau ai avut amenezie bruscă? Ai făcut-o intenţionat?
– Iubito, ştii foarte bine că nu îţi vreau răul, doar că Tiberiu mi se pare cel mai potrivit băiat pentru tine.
– Mai bine îţi vezi de viaţa ta şi nu te mai bagi în a mea aşa cum ai făcut 19 ani! Să nu te mire dacă într-o zi nu o să îţi mai fiu recunoscătoare şi nu o să te mai iubesc! Mulţumesc pentru nimic! O zi bună!
– Clara….! Alo??? Clara???
Degeaba încercă mama Clarei să o sune înapoi. Aceasta îi respingea apelul. După ce a terminat de vorbit la telefon, a coborât în sufragerie în speranţa că îl va face pe Tiberiu să plece până vine Rareş.
– Te-ai făcut frumoasă pentru mine? Ştii doar că nu e nevoie, tu arăţi bine oricând!
– Tibi, nu vreau să fiu nepoliticoasă… dar chiar aştept pe cineva şi nu aş vrea să se producă o neînţelegere! Nu ştiu de ce ai venit după mine, cred că am fost destul de clară acum un an, dar chiar nu mai vreau să avem vreo legătură! Înţelege-mă!
– E vorba de altcineva? Eşti îndrăgostită?
– Nu cred că e problema ta, dar repet, nu te vreau lângă mine, nici ca amic, nici ca altceva.
– Cred că eşti doar confuză! Când ai plecat din Bucureşti, nu aveai o relaţie, ştii doar. Şi mă îndoiesc că ai ajuns să iubeşti pe cineva în mai puţin de 3 luni. În fine… Îţi las numărul meu. Sunt cazat la pensiunea de lângă primărie. Dacă ai nevoie de mine, mă cauţi.
– Mă bucur că ai înţeles! Repet, nu vreau să par nepoliticoasă, dar chiar nu este momentul!
În timp ce Clara îl conducea pe Tiberiu la uşă, Rareş îşi făcea apariţia. Clara a început să se agite, iar Tiberiu, înţelegând cine este, a vrut să profite de situaţie, întorcând lucrurile în favoarea lui:
– Deci, ştii unde mă găseşti dacă ai nevoie! Apropo, te-ai făcut mai frumoasă de când te-am văzut ultima dată, când ne-am întâlnit la mine. Pa!
Rareş a rămas un pic blocat… Clarei îi dăduseră lacrimile şi nu ştia ce să mai spună. Ce avea să creadă iubitul ei despre ea, în condiţiile în care o găseşte cu un băiat care îi spune toate lucrurile astea?
– Rareş, nu e ceea ce crezi! Trebuie să mă asculţi înainte să tragi vreo concluzie greşită!
– Cred că am auzit şi văzut suficient! Dar… sper că ai nişte argumente foarte bune, altfel, relaţia noastră se încheie aici!
Clara a început să plângă. Pentru prima dată se simţea singură şi, mai rău, vedea furia în ochii lui Rareş. Ar fi preferat să fugă în munţi decât să o privească aşa…
Va urma!
Deci era un fost >:) …dar si Rares asta..sa astept intai explicatii si dupa sa traga concluzii [-( imi place , mai vreau :))
Da;;) ai avut dreptate:d Rares poate fi considerat tipul obisnuit de baiat din zilele noastre: gelos din orice si care nu accepta nicio explicatie 😛 O sa mai postez, dar mai rarut;;) ca e mai frumos suspansul :”>