Iubesc natura si tocmai de aceea am decis sa ma inscriu anul acesta in campania Valluntar, idee sustinuta de cei de la editura ALL. Practic fiecare concurent primeste maxim doua carti la alegere din partea editurii, urmand ca, pana un termen stabilit sa postezi cate un articol despre fiecare din carti, o analiza, iar la fiecare 15 comentarii stranse cei de la editura impreuna cu ROMSILVA vor mai planta un copacel, contribuind astfel la reimpadurirea zonelor afectate de defrisarile masive. O idee binevenita pe care nu puteam sa o ratez in calitate de iubitoare a mediului inconjurator, asa ca am ales cele doua titluri, „Capatul Cercului”, carte a carei recenzie o puteti citi aici (P.S.: Daca vreti sa faceti un bine, lasati un comentariu pe fiecare din cele doua recenzii si impreuna vom planta inca un puiet), si „Sanctus”, un titlu ce a starnit multe controverse inca de la aparitie. De ce am lasat „Sanctus” la urma? Mi-au placut ambele carti de la inceput, altfel nu le-as fi comandat, insa am avut o slabiciune pentru cartea scrisa de Simon Toyne, incat m-am hotarat sa o „savurez” lasand-o la urma.
Un thriller cu destule elemente conspirative pe care multi s-au grabit sa il catalogheze drept o copie ce se vrea Dan Brown. Ei bine nu e asa, pentru ca nu putem numi orice carte ce are la baza ideea unei conspiratii religioase o opera „Dan Brown”-iana din simplu motiv ca nu Brown a inventat stilul. Trecand mai departe, daca luam in calcul campania de promovare agresiva sustinuta inainte de lansarea cartii, clipurile lansate pe internet, siteul etc, cartea incepe chiar relaxant, fara a stresa cititorul inca din primele pagini.
Actiunea ne poarta din sudul Turciei pana pana la celebra statuie a lui Iisus din Rio de Janeiro, Brazilia, prin ochii unei eroine pusa pe rezolvat mistere, totul ma duce cu gandul mai degraba catre franciza Tomb Raider – Lara Croft, imbucurator pentru mine ca fata, in sfarsit o prezenta feminina in rol principal, numai buna sa te identifici cu ea. Pe parcurs apar intr-adevar elemente ce pot fi regasite mai mult sau mai putin si in alte creatii de-a lungul timpului, insa asta nu m-a facut decat sa apreciez autorul ca fiind unul ce s-a documentat si a dorit sa imbine elemente deja cunoscute pentru a scoate la iveala o opera cat mai reusita: sa zicem cadrul unui batran – fantoma intr-o biblioteca veche, plina de inscrisuri istorice. Aduce pe alocuri a Umberto Eco si a lui carte „Numele trandafirului”, o piatra de temelie in ce priveste simbolistica religioasa, ordinele monahale ce duc religia la extrem, secrete uluitoare si asa mai departe. Sau ideea de patrunde intr-o citadela aflat in munti, culoar ce duce astfel catre gradina ascunsa a Paradisului. Gandurile imi zboara spre tema centrala a fimului „A noua poarta” si cartea dupa care a fost facut „Clubul Dumas” de Arturo Pérez-Reverte. Dar pentru fanii genului, asta nu e decat un motiv de bucurie, vazand atatea elemente clasice combinate atat de reusit intr-o singura opera, iar pentru cei neinitiati in aceasta lume literara a misticismului, mai mult suspans nu strica niciodata.
O carte bine legata, pusa la punct in cele mai mici detalii, un autor ce a facut fata cu brio provocarii de a contopi scenariile si intrigile multiple, cam asa se poate rezuma experienta numita „Sanctus”, iar acum va las pe voi sa apreciati articolul de fata, si nu uitati, fiecare comentariu al vostru ne duce mai aproape de inca un copac plantat.
Acest articol face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA .
imi place ca ai recunoscut elementele din celelalte carti, oricum, pare sa fi scris bine autorul
Am citit ambele carti ale lui Toyne si abia astept sa apara si cea de-a treia. Felicitari pentru recenzie!
M-ai facut sa-mi doresc cartea, felicitari pentru recenzie! 🙂
La cat mai multi copacei!
Am citit si eu Sanctus anul trecut în campania editurii All. De-abia aștept să citesc partea a doua a cărții, dar încă n-am reușit să fac rost de ea.
Nu am citit-o
nu am inteles prea bine ce fel de mistere are de dezlegat personajul, actiune thriller, in jurul a ce se invarte actiunea?
o poveste reusita si interesanta, sa nu ratezi urmatoarele volume 🙂
eu nu l-as compara cu Umberto Eco, mai ales din perspectiva faptului ca Numele Trandafirului e un adevarat „dcoumentar” in timp ce povestea lui Toyne e una imaginara.
E genul meu de carte, mister si aventuri, o trec pe lista mea!
Important e sa salveze padurile si balenele albastre! Altfel nu cumpar cartea! 🙂
:))))
Felicitari si succes!!!
chiar o sa mi achiitionez cartea
Pare super, super interesanta cartea.
sper s-o citesc si eu candva.
bafta la copacei.
Pentru ca si mie-mi place natura, dar si Umberto Eco, am citit cu placere recenzia ta. Cu aceeasi placere te ajut si pentru plantarea unui copacel. Spor!
Pare interesanta cartea din ce spui tu acolo. Am sa-ti cer un rezumat al ei :d. Spor.
Spor la plantat. Contribui si eu cu o ramurica!