Te-am uitat intr-un sertar cu vise, impreuna cu toate gandurile mele. Vise ce ma trezeau din somn, nevrand sa le mai am vreodata, pentru ca tu le inundai. Vise din care nu voiam sa trezesc, pentru ca iti simteam caldura si credeam ca totul este ca inainte. Vise ciudate, care prevesteau ca o sa te pierd, dar de care n-am vrut sa tin cont. Vise amare, inlacrimate, uitate intr-un sertar.
Dar, acum, visele nu mai au nicio importanta. Te am alaturi si vreau sa scap de acel sertar, sa mi-l smulg din inima si din cap, sa ma prefac ca nu s-a intamplat nimic. Suntem doua fiinte care impart aceeasi inima, aceleasi emotii, aceleasi trairi. Nu putem sa ne ascundem unul de celalalt, suntem asemenea unui cerc: fara capat.
Nu ne putem desparti, oricat am incerca, pentru ca suntem sortiti unul altuia, o stii si tu si o stiu si eu.
Sper ca toata perioada neagra sa ramana doar un vis. Un vis urat, pe care il voi arunca. Asemenea cetii, se va ridica si va fi topita de razele blande ale soarelui, lansand loc unei noi zile. Asa ai venit si tu in viata mea, ridicand ceata grea, care imi apasa sufletul.
Iar de acum, nu vei mai fi doar un vis. Ti-am promis ca voi avea grija de tine si te voi aprecia cu toata fiinta mea, pentru ca visul urat sa nu se mai intoarca.
Te iubesc!
