Un joc devenit profesie

     Anul  2052: tehnologia a atins cote înalte. Aproape totul este automatizat. În şcoli nu mai există profesori, ci doar sisteme de supraveghere video şi roboţi specializaţi, care le predau copiiilor.

     Este vară târzie, aproape de apus. Mă simt atât de liniştită… Stau  alături de omul lângă care mi-am petrecut cei mai frumoşi ani, soţul meu, lângă care am îmbătrânit, care mi-a împlinit viaţa. Împreună avem trei copii superbi. Din fericire, am avut posibilitatea să îi creştem într-un mediu cât de cât natural, iar pentru acest lucru , ne mulţumesc în fiecare zi.

     Nu am fost la fel ca ceilalţi părinţi ce şi-au lăsat copiii cu bone sau în faţa televizorului/calculatorului, atunci când am fost ocupaţi. La mesele principale le-am gătit şi am încercat să le insuflu un stil de viaţă sănătos, nu ca ceilalţi părinţi care din lipsă de timp le dădeau fast-food de mâncare, iar mai apoi plângeau când li se îmbolnăveau copiii.

      Copiii noştri au crescut armonios şi au adus pe lume cele mai de preţ comori ale noastre în momentul de faţă: nepoţeii noştri. De fiecare dată când mă uit la ei, îmi aduc aminte de copilăria mea, de clipele petrecute cu bunicii, de planurile pe care le aveam şi de jocurile la care participam şi care m-au ajutat să mă dezvolt din punct de vedere emoţional.

     Îmi aduc aminte perfect momentul în care am decis să devin medic veterinar. De mic copil mi-au plăcut toate animăluţele şi mă întristam atunci când vedeam unul bolnăvior.

      Într-o zi, totul s-a schimbat. Visul a devenit mai arzător din cauza unui fluturaş. Era o amiază rece de noiembrie. Mă jucam în curte, când, pe un cearceaf întins la uscat, văd un fluturaş roşu îngheţat. Nu înţelegeam de ce în noiembrie încă mai sunt fluturi.

     L-am prins uşor şi l-am pus într-un borcan, în care am aşezat în prealabil frunze şi flori. Ba chiar şi un capac de sticlă în care am pus un pic de apă.

     Fluturaşul a trăit două săptămâni. În primele zile a ieşit chiar şi din borcan şi a zburat prin cameră. Apoi, într-o dimineaţă l-am găsit mort. M-am întristat foarte rău. Ştiam că va veni acea zi, dar mă obişnuisem cu el.

    După această întâmplare, pe tot parcursul copilăriei, pasiunea mea pentru medicină veterinară a crescut, la acest lucru contribuind şi animalele domestice pe care le aveam. Ţin minte că de fiecare dată când un animăluţ era bolnăvior încercam să îl ajut şi să înţeleg ce are.

     Prin această mică amintire din copilăria mea, vreau să subliniez importanţa copilăriei pentru un viitor adult. O copilărie lipsită de griji, în care jocul este prezent zi de zi, iar copilul este încurajat de fiecare dată când îşi descoperă câte o pasiune sau o aptitudine, va contribui la buna creştere şi dezvoltare atât emoţională cât şi fizică a acestuia.

     Îmaginaţi-vă că într-un viitor apropiat, copiii poate vor fi obligaţi să meargă la şcoală de la 5 ani şi să studieze ceva care nu le place în primii ani când ei vor doar să descopere lumea prin joc. În acest caz, ca şi în condiţiile societăţii actuale, familia are cel mai important rol în dezvoltarea armonioasă a copilului. Aceasta trebuie să se implice activ în copilăria puiului lor, pentru că primii ani de viaţă sunt vitali pentru formarea unui adult.

     Trebuie să înţelegem faptul că fiecare copil contează: ei sunt viitorul omenirii, sunt lucrul nostru cel mai de preţ. De aceea nu trebuie să lăsăm tehnologia să umbrească dezvoltarea copiiilor noştri.

     Din păcate, există foarte mulţi copiii care nu au viitorul asigurat. Aceştia fie provin din familii defavorizate, fără condiţii materiale, fie părinţilor nu le pasă de ei… Dar mai există un lucru extrem de trist: mortalitatea infantilă. Din păcate, mii de copii mor în primele zile de viaţă fie din cauza unor probleme de sănătate fie din lipsa condiţiilor materiale.

     Dar, din fericire, exista şi oameni cărora le pasă şi sunt conştienţi de importanţa fiecărui copil. Astfel, Biochefarm International a inscriptionat toate suzetele NUK cu logo-ul Salvati Copiii si doneaza un procent din contravaloarea suzetelor vandute organizatiei.  Toti cei care vor cumpara suzete NUK inscriptionate vor contribui la reducerea mortalitatii infantile. Acesta este un pas important în reducerea mortalităţii infantile. Cu toţii putem schimba ceva. Iar pentru că ne aflăm într-o epocă a tehnologiei, puteţi afla informaţii despre campanie accesând următoarele linkuri ale Biochefarm : www.facebook.com/NUK.Romania, www.twitter.com/NUK_Romania, www.salvaticopiii.ro .

     Revenind în anul 2052, pot să spun că sunt fericită că cei de la Biochefarm au reuşit să contribuie la scăderea ratei mortalităţii infantile şi să îi determine şi pe alţii să contribuie.

     În prezent, organizaţiile luptă pentru asigurarea unui stil de viaţă sănătos al copiiilor din toată lumea şi conştientizarea următoarelor: copilăria este cel mai important pas spre dezvoltarea unei persoane. Prin joc se poate alege o profesie sau se poate descoperi un talent.

     Aşa că, dragi părinţi, lăsaţi-vă copiii să fie ei înşişi, nu le îngrădiţi posibilităţile, iar mai târziu veţi fi mândri de ceea ce au devenit.

10 thoughts to “Un joc devenit profesie”

  1. De ce scrii un articol despre 2052 cand stii ca in 2012 vine sfarsitul lumii?

    Si apropo, faza cu VETI FI MANDRI nu e valabila la parintii mei. Cand vad ce a iesit isi pun deseori mainile-n cap :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Checkbox GDPR is required

*

Sunt de acord

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.