Traficul privit prin ochii unei masinute

     Bună! Numele meu este Alfa Romeo 156, însă voi puteţi să îmi spuneţi ,,Romica”. Sunt o maşinuţă cu o culoare deosebită, verde crud metalizat şi cu o tânără proprietară.

     Din nefericire, am ghinionul să circul în cel mai aglomerat oraş al ţării, Bucureşti, iar asta îmi aduce numai neplăceri, zi de zi. 

     Îmi aduc aminte cu nostalgie de zilele când circulam în Germania, în primii mei anişori de viaţă. ,,Circulam” e impropriu spus, deoarece bătrâneii care mă deţiuneau, mă conduceau până la piaţă, la teatru şi parc. În rest, mă odihneam liniştită în garajul confortabil. Şi asfaltul…nu mai zic… o plăcere pentru roţi: nicio denivelare, nicio groapă, nicio problemă legată de frânare în timpul ploilor, iar în timpul iernii, nu simţeam polei, zăpadă şi gheaţă, ca în România.

     Dar să revenim în prezent. După cum ziceam, Bucureştiul e groaznic: asfalt prost, gropi cât cuprinde, canale fără capace şi şanţuri câteodată chiar şi pe mijlocul şoselei.

    De parcă toate astea nu ar fi de ajuns, nu v-am spus cea mai groaznică parte: şoferii indisciplinaţi.La ei se mai adaugă şi traficul infernal, câteodată cauzat chiar de aceşti şoferi.

      Şi ca să ma credeţi, vă voi povesti câteva întâmplări, care s-au petrecut după ce noua mea proprietară şi-a luat carnetul. Ţin să precizez de la început că nu a fost vina ei şi vă veţi convinge pe parcurs.

      La sfârşitul lui octombrie, în prima zi în care Andreea m-a condus prin oraş, am trecut amândouă printr-un moment puţin zdruncinant. Pe când aşteptam la semafor, fiind pe a doua bandă, un taxi urât s-a gândit că are loc între mine şi  maşinuţa din dreapta mea. Aşa că s-a forţat şi a reuşit să ne lovească  pe amandouă şi acolo a rămas, prins între noi.

      Pe mine nu m-a durut aşa rău, am avut o zgârietură mică, dar maşinuţa din dreapta mea a avut mânuţa, pardon, portiera lovită foarte rău. Am uitat să menţionez şi faptul că şoferul de taxi era băut. Pentru cănuam avut nimic şi pentru că  era un poliţist în intersecţie care a văzut totul, am scăpat repede, doar cu o declaraţie de martor.

       Şi ca să vedeţi culmea ghinionului, a doua zi, aproximativ la aceeaşi oră şi în acelaşi loc, un alt şofer de taxi vroia să mă lovească. Mergea pe două benzi, punea frâne aiurea. Presupun că şi el era beat, deoarece a speriat toate maşinuţele existente acolo, inclusiv pe cele parcate şi era să lovească şi un pieton pe trecere. De atunci am început să urăsc şoferii de taxi.

       Toate bune şi frumoase, a trecut iarna, am fost chinuită pe străzile pline de zăpadă şi gheaţă, pe picioruşe (roţi) mi s-au pus lanţuri ca să nu alunec când era gheaţă, dar am trecut cu bine peste.

      Până într-o zi de primăvară. Ca de obicei, aşteptam liniştită la semafor, când văd că vine cu viteză din spate un jeep.Chiar pe banda mea. Şi avea viteză foarte mare, cred că 80 km/h, în condiţiile în care mai erau cam 100 de metri până la mine şi semaforul era roşu. Dar inevitabilul s-a produs: a încercat să frâneze, dar fără succes, eu m-am speriat şi am claxonat, crezând că poate mă aude, a virat stânga să se bage pe contrasens, dar nu a nimerit banda, s-a oprit direct în mine.

      Ambele mânuţe de pe partea stângă mi-au fost lovite. Vopseaua mea cea frumoasă a sărit… şi mă durea. După ce ne-am revenit din şoc, am început negocierile pentru o înţelegere amiabilă, cu toate că şoferul jeepului merita să  treacă pe la poliţie pentru teribilism. Dacă venea o maşină din sens opus? Cu ce am greşit eu că stăteam la semafor? Din cauza lui am stat o săptămână la spitalul de maşinuţe, în service. Măcar mi-am făcut noi prieteni.

      Sper că am reuşit să vă fac o imagine despre cum se circulă în Bucureşti şi câte trebuie să îndure o maşinuţă, zi de zi.

      Pot să vă spun că după câţiva ani de circulat în Capitală, am tras câteva concluzii despre şoferii bucureşteni:

–     nu folosesc eficient frânele. Dacă este roşu la semafor, parcă se roagă să se schimbe şi să nu mai frâneze până se opresc. Iar maşinile lovite la semafor sunt din ce în ce mai multe.

–     le place să depăşească în ultimul moment, iar în aglomeraţie, acest lucru devine şi mai periculos.

–    nu respectă benzile de circulaţie. Liniile albe nu au nicio valoare pentru ei, indiferent dacă sunt continue sau dublu continue, ei depăşesc sau merg pe 2 benzi.

      Iar exemplele pot continua.

      În calitate de maşinuţă din Capitală, vreau să vă dau câteva sfaturi:

–     Circulaţi mereu prudent, fără să bruscaţi manevrele dacă nu este necesară evitarea unui incident.

–     Purtaţi centura de siguranţă. Chiar şi pasagerii din spate trebuie să o poarte, deoarece în cazul unui impact frontal, pot ajunge între scaunele din faţă, sau mai rău, pot ieşi prin parbriz.

–    Nu conduceţi dacă sunteţi bolnavi, obosiţi sau aţi băut o cantitate cât de mică de alcool. Chiar dacă nu provocaţi un accident, este posibil să vă prindă poliţi.a

–    Asiguraţi-vă că aveţi RCA-ul valabil. Chiar dacă nu provocaţi niciun accident, dacă altcineva vă accidentează, iar dumneavoastră nu aveţi RCA, nu veţi primi  despăgubire şi vă veţi alege şi cu o contravenţie.

      Acum mă duc să îmi schimb câteva piese auto. Uraţi-mi baftă, pentru că s-ar putea să doară un pic, dar apoi o să mă simt ca nouă.

      P.s. Aceste incidente sunt reale şi mi s-au întâmplat în primul an de condus. După cum aţi văzut, nu toţi începătorii sunt ,,dezastre” în trafic şi nu întotdeauna este vina lor, cu toate că mai există şi excepţii. Încercaţi şă fiţi mai înţelegători cu ei, pentru că şi voi aţi fost aşa şi poate dacă nu o arătaţi, câteodată aţi avut emoţii.

     “Lumea Auto iti face plinul lunar! Cumpara orice produs si esti inscris automat in campanie! Campania se deruleaza lunar si castigatorul este extras lunar pe data de 1 a fiecarei luni.”