Totul are un inceput

–    Te iubesc!

–   Ba eu te iubesc mai mult! Hai să ne întrecem până la copac şi o să vedem cine iubeşte mai mult.

–    Ţi-am zis că  eu te iubesc mai mult! Mereu pierzi cand ne luăm la întrecere. Şi nu îmi veni cu motivul clasic: ,,sunt fată, sunt mai mică”.  Dar tot te iubesc!

      O iubire inocentă îşi avea rădăcinile într-un mic sătuc din inima Apusenilor. Ea, o tânără de 19 ani, venită în vizită la bunici, iar el, un student la medicină, care îşi ajuta bunicii în timpul verii. Îi unea mai mult decât o iubire tânără, îi unea chemarea muntelui. Amândoi aveau legături cu zona aceea, iar câteodată îşi făceau planuri că aici vor îmbătrâni şi îşi vor creşte nepoţii.

–    O să înceapă ploaia în curând, nu crezi că ar fi bine să ne întoarcem? Totuşi, facem o oră până în Arieşeni.

–    Nu te grăbi, te rog! Vreau să fiu a ta, acum şi aici!

     Rareş nu a stat prea mult pe gânduri. Până la urmă e ca orice băiat, nu putea refuza o asemenea invitaţie, iar Clara era atât de frumoasă : părul negru, mătăsos, ochii negri şi pătrunzători, pielea ei albă ca sideful începea să capete o frumoasă nuanţă arămie, iar aerul de munte îi dădea o nunaţă roz în obraji, făcând-o să arate aproape ca o zeiţă, în gândurile lui Rareş.

     După o oră, Rareş a insistat din nou:

–   Te rog, uite ce nori vin, nu vreau să ne prindă ploaia aici, ştii bine cât de alunecos este pământul.

–   Încă 10 minute, hai să mergem la căpiţele de fân, ador mirosul lor!

     A mai trecut o jumătate de oră, iar cei doi se întorceau în Arieşeni. Pe drum, îşi reaminteau ziua când s-au cunoscut: erau în gară la Teiuş, într-o zi ploioasă. Ea avea un bagaj mult prea voluminos pentru statura ei. Îmbrăcată doar într-o rochie albă şi în sandale, se stropise de praf amestecat cu picături de ploaie, în timp ce traversa gara, pentru a ajunge la autobuz.

     Rareş tocmai se îndrepta spre acelaşi autobuz. Avea un bagaj mic şi o umbrelă imensă. A văzut-o pe Clara stând în ploaie, pe troller şi politicos, a venit cu umbrela spre ea. Clara i-a zâmbit larg. Era cel mai frumos zâmbet pe care îl văzuse vreodată, seducător, dar şi copilăresc în acelaşi timp.  Au aşteptat împreună autobuzul şi vorbind, nu le venea să creadă că nu s-au mai întâlnit până atunci.

     De aici şi până la o frumoasă relaţie a fost doar un pas. Erau împreună de 3 luni, dar li se păreau 3 ani. Petreceau tot timpul împreună şi nu le era frică de despărţire. Coincidenţă sau nu, amândoi stăteau în acelaşi cartier în Bucureşti, iar ea tocmai fusese admisă la Medicină. Păreau a fi predestinaţi, aveau multe lucruri în comun.

     Brusc, gândurile le-au fost întrerupte de un tunet. Clara s-a speriat teribil. Ştia că va începe furtuna şi era numai vina ei pentru că au întârziat. După două minute, ploaia torenţială a făcut drumul aproape impracticabil. Mai aveau mai puţin de 2 kilometri până să ajungă în şosea,  dar erau pante abrupte, acoperite de noroi.

      Fiind doar în papuci, Clarei îi era greu să meargă. Ploaia era din ce în ce mai puternică, aproape că simţeau că se îneacă. Din cauză că nu se mai vedea prea bine drumul şi nici ei nu aveau unde să se adăpostească, au decis să meargă înainte. Drumul devenise tot mai alunecos. Au ajuns în dreptul unei pante pline de noroi. Rareş a coborât primul,  iar Clara trebuia să se sprijine de el. Totul a decurs bine la primii paşi, dar apoi, nenorocirea s-a produs: Clara a simţit cum îi alunecă piciorul, iar în clipa următoare a alunecat, târându-l şi pe Rareş după ea. În dreapta lor erau trunchiuri de copaci tăiate, iar în stânga, prăpastia…

Va urma!

kiss in the rain

     Sursa foto : http://www.trilulilu.ro/imagini-animatie/kiss-in-the-rain

 

5 thoughts to “Totul are un inceput”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Checkbox GDPR is required

*

Sunt de acord

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.