Totul are un inceput (V) – Sperante spulberate

Ajuns in Bucuresti, Rares s-a inchis in casa. Nu voia sa iasa nici macar pentru a-si face cumparaturile, iar depresia lui se accentua pe zi ce trecea. Zilele ramase pana la inceperea unui nou an universitar i se pareau secole. Se uita la telefon din 10 in 10 minute, spera ca poate Clara il va cauta, dar nu a fost asa…

Intr-un final, a venit si mult asteptata zi. Stiam ca de acum ii va fi mult mai usor pentru ca se va cufunda in studiu si isi va distrage atentia. Doar ca il macina un gand: Clara era admisa in acceasi facultate in care studia si el. Stia ca la un moment dat se va intalni cu ea, chiar daca el era in anul doi.

Primele zile incercase sa ajunga cat mai repede posibil in salile de curs, ba chiar nici nu participase la festivitatea de deschidere, numai ca, inevitabilul s-a produs: a vazut-o. Ea impietrise si lacrimile incepusera sa-i curga siroaie pe fata… Nici macar nu putea sa plece de acolo, sa il evite, se uita la el si plangea. El incerca sa para indiferent, vorbea cu un coleg, dar il durea la fel de tare ca pe ea.

Zilele treceau, iar din fericire, cei doi nu s-au mai intalnit. Rares era absorbit de studiu, nu lasa nimic sa il influenteze sau sa ii distraga atentia. Doar ca, intr-o zi, a hotarat ca este timpul pentru a pune in aplicare planul pe care il avea in gand inca de cand s-a intors in Bucuresti.

A inceput sa se intalneasca seara cu colegii sai, in oras, iar incet, incet socializa si cu una dintre colege. Ii atrasese atentia in anul 1, dar pe atunci ea era intr-o relatie. Dar acum, situatia se schimbase, iar Rares stiam cum sa profite de ea.

Dupa o luna, Clara incepuse sa isi mai revina: studiul o ajutase si pe ea, iar acum incepea sa vada lucrurile mai clara, mai detasat si se gandea deja la o solutie pentru a relua relatia cu Rares. Numai ca planurile ei aveau sa fie spulberate curand.

In timp ce sa indrepta catre seminarul de biochimie, l-a vazut pe Rares. Era la cativa metri distanta si se uita fix la ea, zambindu-i. Inima a inceput sa-i bata din ce in ce mai tare, crezand ca tot cosmarul s-a incheiat si ca va fi din nou fericita. Nu stia daca sa sara in bratele lui sau sa astepte sa vina el spre ea, doar ca secundele i s-au parut ore.

Ochii lui straluceau de fericire, iar in mana stanga tinea un trandafir. Astepta neclintit din locul unde era si parea cel mai fericit om din lume. Totusi a inaintat si a luat-o in brate, sufocand-o cu sarutari. O strangea de parca nu ar mai fi vazut-o de cativa ani si parca erau facuti unul pentru celalalt. Ea era mai mult decat fericita, deoarece trecuse ceva timp de cand nu i-a mai simtit dragostea. Au stat imbratisati un timp, iar apoi au plecat.

Clara ramasese blocata in mijlocul holului. Avea un soc, nu stia daca sa planga sau sa inceapa sa tipe… Credea ca nu este adevarat ce a vazut, ca nu i se poate intampla tocmai lor, dar din nefericire, se insela: Rares isi gasise fericirea in bratele altei fete. Isi refacuse viata alaturi de altcineva, uitand toate promisiunile pe care si le-au facut.

A plecat spre casa, distrusa, cu inima sparta in mii de bucati si cu sperantele spulberate. Stia ca nu ar fi trebuit sa conduca in starea in care era, numai ca adrenalina era mult mai puternica decat orice farama de ratiune.

S-a urcat la volan si inevitabilul s-a produs…

Va urma!

 

 

One thought to “Totul are un inceput (V) – Sperante spulberate”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Checkbox GDPR is required

*

Sunt de acord

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.