Sufletul – oglinda frumusetii exterioare

      Simteam calmul cum imi invadeaza fiecare por si cum circula de-a lungul corpului. Relaxarea aceea era un rasfat pe care il simteam in fiecare saptamana si care mi-as fi dorit sa nu se termine niciodata. Devenisem dependenta de senzatiile unice pe care mi le ofera si de energia si vitalitatea resimtite chiar si la doua zile dupa. Atunci cand stiam ca se apropie ora sa revin in Paradisul meu, nu stiam cum sa fac pentru a ajunge mai repede si a ma abandona starii de bine.

      Tocmai cand am simtit uleiul cald de cocos cum intra in contact cu pielea mea si ma face sa ma simt in al 9-lea cer, telefonul suna:

–       Buna! Stiu ca am intarziat, dar o sa ajung in 10 minute. Am anuntat deja la salon, dar sper sa nu te superi!

–       Eu nu ma supar, insa tu nu stii ce pierzi! Te astept!

      Era cea mai buna prietena a mea. De o luna de zile descoperiseram beneficiile masajului balinez si trebuie sa recunosc ca devenisem dependente. Nu se compara cu nicio alta forma de masaj de relaxare, avantajele lui fiind acelea ca relaxarea vine din interior, creierul fiind cel care primeste impulsurile nervoase ale starii de bine, iar mai apoi ,,porunceste” intregului trup sa se relaxeze si sa se refaca. Incercasem diferite tipuri de masaj, insa niciunul nu imi intrase in gratii: relaxarea era doar la nivel fizic si pana a doua zi dimineata ma simteam la fel de obosita psihic si fizic. Insa cu ajutorul masajului balinez, lucrurile se schimbasera.

–        Ai ajuns in sfarsit! Ajunsesem sa cred ca o sa ma lasi singura si o sa ma bucur si de sedinta ta de masaj.

–       Ai vrea tu, imi spuse Adriana in timp ce se aseza confortabil. Stii pe cine am intalnit astazi?

–       Deocamdata nu vreau sa ma gandesc la nimic, asa ca te las pe tine sa ma surprinzi!

–       Pe Andrei. Si asta nu e tot: se pare ca incepand de luni va lucra in firma.

      Brusc, toata starea de bine s-a diminuat si nu as fi vrut decat sa plec. De ce tocmai in acele momente frumoase, trebuia sa fiu deranjata de amintiri neplacute?

–       Vad ca vestea nu ti-a cazut prea bine… Stai linistita, sunt de aceeasi parere. Sper totusi ca biroul lui va fi cu un etaj mai sus, astfel incat sa nu il vedem in fiecare zi.

        Acelasi lucru speram si eu… Ba chiar, mai mult: mi-as fi dorit sa nu fiu nevoita sa il mai vad niciodata. Chiar daca starea mea psihica a fost tulburata de amintirile neplacute, cu ajutorul acestui ritual balinez, am putut sa ma relaxez si sa ma bucur de minutele ramase, astfel incat sa ma incarc de energie si buna dispozitie.

        Dupa masaj, aveam pe lista alte mici rasfaturi, pe care femeile le considera obligatorii. Urmatoarea pe lista era manichiura, un alt bun prilej pentru a sta de vorba cu Adriana. In timpul serviciului nu prea aveam cum sa vorbim, iar pauzele de dupa ne faceau extrem de bine. Insa surpriza a fost si mai mare in ziua aceea, cand am reintalnit o veche prietena de-a noastra, proaspat venita in tara. Se stabilise de cativa ani in Anglia, insa venea des in Romania: dorul de familie si de prieteni era prea mare, iar eu nu puteam decat sa ma bucur, pentru ca nu o vazusem de mai bine de jumatate de an.

–       Ce bine arati! Nu imi vine sa cred! Nu imi spune, ai trecut praful unei clinici de infrumusetare?

        Cuvintele ei rasunasera in mintea mea exact ca sunetul produs de cateva pahare spargandu-se de gresie si stiam ca va urma un lung interogatoriu, insa nu eram pregatita.

–        Acelasi lucru pot spune si despre tine! Din fericire, nu am avut nevoie, totul s-a rezolvat cu ajutorul serviciilor acestui salon minunat, unde as putea spune ca m-am redescoperit!

–       Vai! Dar nu cred, pana nu incerc si eu, spuse Diana, prietena mea si a Adrianei. Trebuie sa recunosc ca este prima data cand vin aici, insa din cate observ, o sa regret ca m-am mutat in Anglia!

–       Si inca nu ai incercat cele mai bune servicii! Dar mai bune nu iti spun, pentru ca tu chiar ai fi in stare sa ramai aici, numai pentru a te bucura de cateva sedinte divine de masaj! Mai bine ne povestesti ce ai facut in timpul in care nu ai mai venit in tara!

        Ma bucuram sa aud despre reusitele Dianei, mai ales ca este o fata extrem de ambitioasa, care a luptat mereu pentru ceea ce si-a dorit. Dupa ritualul balinez, o manichiura perfecta era exact ceea ce imi trebuia! Mainele mele erau aproape mereu in centrul atentiei si oricat as fi incercat sa le ingrijesc, parca nu era suficient. Noroc ca unghiile mele au fost mereu rezistente, astfel incat suporta destul de bine schimbarile dese prin care trec. Dupa ce Diana a terminat de povestit, am auzit o intrebare pe care nu mi-as fi dorit sa o aud:

–        Si nunta cand este programata? Nu de alta, dar sa stiu cand vin in tara! Ai stabilit cu Andrei data?

        Brusc, am simtit cum m-am facut rosie la fata, am vazut-o pe Adriana cum incepe sa se fastaceasca, am tras aer in piept de cateva ori, iar dupa ce am simtit ca m-am calmat, am raspuns:

–       Nu va fi nicio nunta! Relatia mea cu Andrei nu mai exista de cateva luni bune si nu am de gand sa vorbesc despre asta! Considera subiectul incheiat…

       Dar stiam ca voi fi asaltata cu mii de intrebari, asa ca m-am pregatit sufleteste:

–        Dar cum se poate asa ceva? Spune-mi ca glumesti!

–        Din nefericire nu este nicio gluma… Se pare ca el a considerat ca este mai fericit cu alta persoana….

–        De fapt, lucrurile nu au stat chiar asa, insa nu a vrut sa asculte si varianta lui, spuse Adriana in timp ce imi arunca o privire de genul ,,ti-am zis eu ca asta o sa se intample”.

–        Nu pot sa cred… Dar nu ati incercat sa lamuriti lucrurile? Totusi, a fost o relatie de durata…

–        Din partea mea, nu mai era nimic de lamurit, am putea schimba subiectul, te rog?

        Stiam ca o sa insiste, dar macar am incercat…

–        Si totusi, stii ca nu ma pot abtine: cum poti arata atat de bine, in conditiile in care…

–         In conditiile in care arat atat de bine de o luna si ceva. Crede-ma, n-ai fi vrut sa ma vezi acum aproximativ trei luni.

–         Oh, si crede-o, nici macar eu nu am vrut sa cred ca un om se poate schimba atat de mult, spuse Adriana oftand. La urma urmei, o sa fii surprinsa de cum arata.

       Ii intinse Dianei telefonul si ii arata cateva poze cu noi doua de acum cateva luni. Expresia Dianei se schimba brusc si dupa cateva secunde s-a uitat la mine cu o privire grava, aproape ma compatimea.

–         Serios, tu chiar nu ai fost la nicio clinica de infrumusetare? Adica transformarea e … imensa.

–         Daca iti spun ca nu, nu! Si ca sa nu mai insisti, o sa iti povestesc totul! La scurt timp dupa despartirea de Andrei, mai precis dupa ce a trecut momentul de negare, am inceput sa ma afund incet, dar sigur intr-o depresie. Crede-ma am urmat toate sfaturile posibile si imposibile, nimic nu a mers. Pur si simplu, nu reuseam sa imi revin… Munca devenise prioritatea mea, astfel incat ajunsesem sa stau cate 12 ore la birou, doar sa nu ma mai gandesc… Dupa aproape o luna de program haotic si mancat doar cand apucam, fizicul meu se schimbase aproape radical. Slabisem cateva kilograme, aveam tot timpul cearcane, nu mai aveam deloc energie, parul meu si pielea mea isi pierdusera stralucirea, parca deveneam o umbra, pe zi ce trece.

–          Dar nu ai incercat sa mergi la un medic? Sau sa apelezi la cineva cunoscut care sa fi trecut printr-o astfel de situatie?

–          Rabdare, o sa iti povestesc tot. Dupa cum spuneam, ma uitam in oglinda si nu ma recunosteam, Totul, pana intr-o zi, cand din cauza oboselii si a alimentatiei proaste, am ajuns la spital. Atunci, mi-am spus ca orice ar fi, trebuie sa incep sa imi revin. Dupa cateva saptamani de mancat sanatos si odihnit, am inceput sa imi revin. Vedeam ca ma indrept spre o schimbare pozitiva si nu imi mai faceam griji. Doar ca, intr-o zi, directorul general mi-a spus ca voi participa peste doua saptamani la o conferinta. Toate bune si frumoase, numai ca aveam nevoie de o poza pentru legimitatie, poza pe care trebuia sa o trimit urgent. Stiam ca am cateva fotografii salvate pe mail, asa ca am ales una si i-am trimis-o. Ma pregateam sa plec, cand am fost anuntata ca domnul director ma asteapta la el in birou. Ma gandeam ca din neatentie am gresit un raport, insa ceea ce avea sa imi spuna, mi-a schimbat total modul in care ma percepeam.

–           Stiu ca tu nu ai gresi nimic! Esti o perfectionista si inca nu pot sa imi revin din soc… Chiar credeam ca o sa ma suni sa imi dai vestea cea mare…

–          Sst… Mi-ai promis ca asculti. Revenind. Am intrat in biroul domnului director, care m-a invitat sa iau loc. Dupa cateva secunde, timp in care citea ceva, a lasat orice activitate, si-a impreunat mainile si a inceput sa imi vorbeasca: ,,stii foarte bine ca esti unul dintre oamenii de baza din firma, doar ca nu inteleg un lucru. Ce te-a determinat sa te schimbi asa? Tu te-ai uitat in oglinda in ultimul timp?”. Replica lui m-a blocat si aproape ca mi-au dat lacrimile, insa el a continuat cu atitudinea severa: ,,am analizat minute in sir poza pe care mi-ai trimis-o. E realizata in urma cu nici jumatate de an, cum ai putut sa te schimbi asa? Parca ai imbatranit si parca ai fi suparata tot timpul. Esti cumva grav bolnava?”. Am inceput sa ii spun ceea ce se intamplase, cu toate ca stiam ca nu pot amesteca viata personala cu cea profesionala, insa imi era teama sa nu raman fara job. Dupa ce m-a ascultat vreme de cateva minute, domnul director mi-a spus doar atat: ,,tu trebuie sa lupti sa redevii ce ai fost! Solutia este mai aproape decat crezi si nu toate aspectele exterioare sunt importante. Ia-ti cateva zile de concediu si redescopera-te, vezi unde e problema si revino cu forte proaspete! Doar tu poti sa te ajuti!”. Asa ca am hotarat sa il ascult, mai ales ca simteam ca am nevoie de o pauza. Am ajuns acasa aproape plangand si primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma pozitionez in fata cele mai mari oglinzi din casa si sa ma analizez. Mi-a fost greu sa ma privesc vreme indelungata, ba chiar si sa am o poza alaturi, pentru a vedea diferentele. Intr-adevar, expresia fetei mele se schimbase, stralucirea din ochi imi disparuse, iar colturile buzelor, care alta data erau permanent indreptate in sus, acum erau in directia opusa. Dupa cateva minute de analiza, am avut o revelatie: degeaba imi imbunatatesc aspectul fizic, daca psihicul meu este darmat. Citisem in fuga un articol in urma cu o saptamana, in care se spunea ca depresia si situatiile apasatoare afecteaza infatisarea si se pare ca acest lucru se potrivea de minune in cazul meu. Mi-am dat seama ca degeaba ma alimentez bine, ma odihnesc si incerc sa ma infrumusetez, pentru ca nu se va vedea nicio schimbare. In timp ce ma gandeam, primesc un mesaj de la seful meu: ,,gandeste-te la un mar lucios, rosu si frumos la exterior si stricat in interior. Ce se va intampla cu el peste ceva timp?”. Era exact ceea ce imi trebuia: a fost momentul in care am stiut ca pana nu voi face o schimbare incepand cu interiorul, exteriorul va ramane afectat, indiferent ce as face.

–         Wow! Sa stii ca ai dreptate! Acelasi lucru l-am observat si eu de-a lungul anilor! Starea de spirit se reflecta in aspectul exterior. Am observat ca oamenii care urasc si nu sunt tocmai prietenosi, sunt mai urati… Iar celor care par sa pacaleasca, inca nu li s-a schimbat infatisarea. O persoana frumoasa, dar rea, inca mai are sanse sa fie frumoasa si pe interior.

–         Exact la fel m-am gandit si eu! Din acea azi, am inceput sa ma ocup intensiv de starea mea psihica. Stiam ca nu imi pot reveni intr-o zi si ca ma asteapta un drum lung, insa eram dispusa sa il parcurg. Am inceput sa fac o lista cu lucrurile care ma bucurau inainte, mici detalii care imi faceau bine si carora in trecut, nu le acordam atentia cuvenita. Asa ca, primul lucru pe care l-am facut, a fost sa ma duc la magazin, sa imi cumpar o caserola de inghetata si sa ma bucur de ea in timp ce urmaream o comedie savuroasa. Nu mi-a pasat nici de calorii, nici de faptul ca puteam sa racesc, doar m-am bucurat de moment! Si ce bine m-am simtit… A doua zi m-am trezit deja mai bine, odihna capatase alt sens. Apoi, mi-am facut programare la coafor: imi cam neglijasem parul si nu voiam sa ajung sa il tund mai scurt. Faptul ca am fost rasfatata vreme de doua ore, m-a facut extrem de fericita. M-am admirat in oglinda minute intregi si parca am vazut o mica scanteie in ochi: eram pe drumul cel bun. Dupa ce am plecat de la coafor, am mers direct la un pet shop si am admirat animalutele de acolo. M-am bucurat ca un copil de latratul cateilor si de sunetul pasarilor, incat cu greu am putut sa plec fara sa imi iau un animalut. Stiam ca inca nu sunt pregatita, dar incepusem sa imi fac planuri. Si astfel, incet, incet, cu mici plimbari, mers la cumparaturi, citit in parc si urmarit comedii, am reusit sa imi revin. Cu timpul, toti au inceput sa vada schimbarea in bine si ma laudau pentru modul in care arat. In sfarsit, aproape atinsesem echilibrul dintre frumusetea interioara si cea exterioara.

–        Si acum, intru eu in scena, spuse mandra Adriana. La recomandarea unei cunostinte, am venit aici, la Centrul Shakti pentru prima data si ne-am bucurat amandoua de un ritual balinez. Sa iti spun ca nu mai voiam sa plecam? Dupa cateva sedinte de masaj si de alte terapii, alaturi de mici rasfaturi feminine, ne-am redescoperit echilibrul interior. In sfarsit, amandoua puteam spune ca suntem frumoase in egala masura: atat la interior, cat si la exterior. Si partea buna este ca toata transformarea a fost lina si fara momente de curbura.

–         Da, asa este! A durat mult sa constientizez ca psihicul afecteaza fizicul. Practic, orice alterare a psihicului, se reflecta asupra modului in care aratam si ne simtim, fizic. De aceea, este bine sa ne ingrijim atat in interior, cat si in exterior. Nu trebuie sa neglijam nicio parte a frumusetii noastre: frumusetea interioara si cea exterioara formeaza un tot interdependent care ne ajuta sa ne simtim bine si sa stralucim! Degeaba aratam bine la exterior, daca in interior totul este prabusit…

–         Sa stii ca te admir! Este extrem de bine ca ai reusit sa iti dai seama la timp de ceea ce trebuie sa schimbi. Dar mai bine sa ne bucuram de momentele noastre de rasfat si sa stergem cu buretele tot ce a fost rau, nu credeti? Si totusi, chiar nu poti sa te impaci cu Andrei?

        Diana stia ca nimic nu imi poate strica buna dispozitie, insa in inima mea incoltise o indoiala. Oare gresisem pentru ca nu l-am ascultat? Oare echilibrul meu psihic ar fi perfect daca as rezolva si aceasta neintelegere? Mi-as fi dorit sa fie o neintelegere! Cu toate astea, acum stiam cum sa reactionez! Nu ma mai temeam de nimic, iar in mintea mea nu vedeam altceva decat echilibrul de care aveam nevoie.

        M-am bucurat in continuare de ritualurile din ziua respectiva si recunosc ca abia asteptam sa revin peste trei zile la Centrul Shakti.

Articol participant la Spring SuperBlog 2014

3 thoughts to “Sufletul – oglinda frumusetii exterioare”

  1. Mama dar ai scris nu te-ai incurcat… :))) Sa vezi ce te omor daca se intarzie cu jurizarea. :)))
    Cred ca multi am scris de masajul balinez, am mai vazut si la alti participanti. 🙂
    Cat despre articolul tau, e belea, dar cred ca daca mai aveai timp, mai scriai vreo 500 de cuvinte. :))

    1. :)))) Sper sa nu se plictiseasca nimeni citindu-mi articolul :-s Timp am mai avut, dar totusi… :))) chiar ma gandeam sa scriu si continuarea, dar nu mai avea rost

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Checkbox GDPR is required

*

Sunt de acord

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.