Prietena mea, gangania

Nu stiu voi, dar eu am o frica de tot ce are mai mult de patru picioare, ca as fi in stare sa ma izolez intr-un glob de sticla vara. Cu toate ca stau la casa de cand m-am nascut, asta nu inseamna ca tolerez gandacii. Nu-i suport, asta dupa ce mi-au pus nervii la incercare si mi-au cazut in cap, la propriu, sau au incercat sa ma escaladeze. Bineinteles ca vazand tot felul de gandaci care se schimba de la an la an (deh, radiatiile astea) si amintindu-mi senzatia groaznica a unui gandac care merge pe piele sau se incurca in par, am dezvoltat o fobie de toata frumusetea. Mi-e atat de frica de ei, incat nici sa-i omor nu pot (nici nu as vrea, pentru ca imi e mila de toate animalutele si insectele, mai putin de tantari si paianjeni – tantarii transmit boli, paianjenii… well, asta e alta discutie, marea mea fobie).

Ca sa fac haz de necaz, chiar ii spuneam prietenului meu ca de cand a inceput vara, daca ma duc noaptea la baie, sau sa beau un pahar cu apa si deschid usa camerei mele, in hol ma intampina cate o insecta: ba o ganganiuta, ba o lacusta, ba un paianjen mai maricel, ba o urechelnita, un miriapod… chestii obisnuite. Da e haios ca de fiecare data cand deschid usa, e o alta insecta (haios pe naiba, in momentele alea inchid usa, iau lanterna si controlez fiecare coltisor al camerei).

Aseara, inainte sa ma culc, cand sa inchid usa camerei, am vazut o ganganie-care-merge-repede. Nu-i stiu denumirea, era maro inchis si stiu ca ar trebui sa fie foarte rapida (deja ma gandeam ca iar fac noapte alba cautand-o, pentru ca a reusit sa intre in camera si nu o gasesc).  Dar… surpriza! Ea d-abia isi tara toata cele 8 picioare si antene. Ce sa va mai spun? Dupa ce am urmarit-o vreme de doua minute (asta pentru ca nu se putea hotari in care parte vrea sa mearga si chiar nu doream sa aflu daca poate merge mai rapid cand ma vede) chiar mi s-a facut mila de ea. Ma gandeam ca poate e bolnavioara, poate are niste picioruse lipsa (m-am uitat si nu avea), poate si-a pierdut monstrii aia mici cu antene si multe picioare, pardon, puiutii sau poate sufera din dragoste (eu stiu, poate se manifesta si la ganganii depresia).

Ce puteam sa mai fac? Am lasat-o in plata ei, pentru ca refuza sa urce pe o foaie de hartie sa o transport afara si si-a tarat mai departe antenele pe hol. Doar nu era sa trezesc toata casa la ora doua pentru o ganganie care sta in hol si care o sa iasa din casa cu prima ocazie.

Si s-a facut dimineata si n-am mai vazut gangania (bine, la ora la care m-am trezit eu, se deschisese usa principala deja de doua ori, deci foarte probabil a fugit in lume). As putea spune chiar ca m-am gandit la ea si ca ar fi primul caz de ganganie de care nu mi-e frica!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Checkbox GDPR is required

*

Sunt de acord

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.