O lectie pentru fiecare artist!

     Alergam pe coridorul aglomerat de mai mult de jumatate de minut, dar nu il puteam ajunge. Nu mai vazusem pe nimeni de varsta lui care sa faca ,,slalom” printre oameni, asa cum o facea el. Intr-un final, s-a oprit si a inceput sa caute frenetic in geanta.

–   Va cautati ochelarii? Eram atat de obosita, incat abia am reusit sa afisez un zambet fortat, dar el parea ca a stat pe loc, nicidecum ca a urcat cinci etaje alergand.

–   Ah… Multumesc, nu nu cautam ochelarii, nici nu am bagat de seama ca i-am pierdut.

–   Cu placere! Va pot ajuta?

–   Nu, ma descurc! Ai seminar in sala aceasta?

–   Da!

–    Inseamna ca tu esti noua studenta! Chiar ma miram ca nu te-am mai vazut pe aici, iar eu retin chipurile foarte usor! Hai sa intram!

     Ma uitam incontinuu la noul meu profesor de arte plastice! De fapt, toti profesorii erau noi. Totul pentru mine reprezenta ceva nou. Ma mutasem recent in oras si a trebuit sa ma transfer la o alta facultate. Imi era foarte greu, dar stiam ca este cel mai bun lucru pe care l-am facut. Incercam sa ma acomodez cu noua viata, noile reguli si luam totul ca pe un joc. Nu ma stresam foarte tare atunci cand nu intelegeam un lucru sau cand oamenii se uitau ciudat la mine pentru ca am facut ceva gresit. Si totusi, imi dadeam seama ca nu intotdeauna lucrurile sunt ceea ce par. De exemplu, profesorul pe care tocmai l-am intalnit: inalt, grizonat, atletic, cu o expresie severa si foarte meticulos. Nu ai crede ca este atat de neglijent incat sa isi piarda ochelarii si sa nu observe. Poate avea o zi mai dificila, sau poate tocmai isi cumparase ochelarii si nu se obisnuise cu ei… Vechiul meu defect: mi-am spus intotdeauna ca nu este bine sa judec dupa aparante, dar nu ma pot schimba.

     Am intrat in sala si am inceput sa analizez: nu sunt genul de persoana care sa puna etichete, dar colegii imi pareau atat de antipatici, incat le-as fi facut descrierea fara sa regret. Si nu erau cuvinte de lauda. Am ocupat un loc cat mai in fata posibil, astfel incat sa nu fiu deranjata de discutii inutile in timpul semninarului, cum am patit cu o ora inainte. Mi-am propus sa fiu atenta doar la ceea ce se preda si sa nu imi mai distrag atentia cu ascultatul conversatiilor despre cum ,,X” a inceput sa planga pentru ca nu a luat nota maxima sau cum ,,Y” a incercat sa picteze si nu a fost multumit de rezultat.

     Dupa jumatate de ora de explicatii si exemplificari, profesorul a luat o mica pauza, iar apoi, mi s-a adresat:

–   Pentru tine, ,,arta e un lux sau luxul e o arta”?

     Ma blocasem un pic, nu stiam de unde sa incep si mai ales de ce mi s-a adresat. Apoi, mi-am adus aminte de ceea ce auzeam discutandu-se in ora precedenta, referitor la faptul ca voi trece printr-o ,,proba de foc”. Acum stiu la ce se referau colegii mei.

–   E greu de spus…

–  ,, Arta e un lux sau luxul e o arta?” Profesorul avea o privire severa, care nu face altceva decat sa ma intimideze. Domnisoara, daca vrei sa devii un artist desavarsit, asa cum sperati, trebuie sa imi raspundeti. Vi se pare atat de dificil?

–   Nu, doar ca…

–   Doar ca ce?

–   Sunt concepte diferite: se imbina si se completeaza reciproc, nu le putem separa!

–   Exemplifica! Dovedeste ca esti un adevarat artist in devenire!

     In momentele acelea, simteam ca toata viata mi se deruleaza in fata ochilor! Ore intregi de studiu, carti rasfoite din scoarta in scoarta, nimic nu m-a pregatit pentru o intrebare atat de fundamentala. Si totusi cum pot separa arta de lux? Puse in acea ecuatie, cele doua elemente nu pot fi despartite, nu pot fi privite static, ci dincolo de sensurile lor. Mi-am adunat cuvintele si am inceput sa imi spun parerea, exemplificand.

–   In primul rand, luxul este ceva abstract: defineste atat un stil de viata, cat si anumite obiecte. Luxul inseamna atat stralucire, bogatie, lucruri la care unii oameni nici nu au visat, asta daca privim din prisma unui om obisnuit, dar si un stil de viata banal, pentru cei care au averi considerabile si isi permit anumite placeri, a caror nota de plata are cateva zero-uri…

–   Nu e un raspuns care ma multumeste!

–   Dar nu am terminat! Incerc sa imi focalizez ideile si sa la transpun intr-un fel de ,,speach” care are introducere, cuprins si incheiere. Pot continua?

–   Da, este in regula! Credeam ca imi raspunzi la fel ca toti studentii : ,,nu am idei acum, ma pot documenta si va pot da raspunsul maine?”.

–    Multumesc! Revenind la conceptul de lux si la ceea ce inglobeaza el, putem spune ca nu este recent aparut, ci dimpotriva. Daca ne intoarcem in timp, acum mii de ani, vom regasi faraoni din Egiptul Antic, care isi impodobeau palatele cu mobilier rudimentar, dar executat impecabil, de catre artisti. Nu oricine putea realiza tronul de pe care un faraon isi conducea poporul si nu orice tron era demn de un faraon. Iar aici putem spune ca este prima interactiune lux-arta. Faraonii isi permiteau luxul de a avea arta la discretie, iar artistii erau rasplatiti cu lux, de cele mai multe ori.

–   Ai inceput bine, iar daca tot faci un fel de istoric, ce imi poti spune de Imparatii Romani?

–   Spre exemplu, Columna lui Traian din Roma este o opera de arta, iar Imparatul Traian si-a permis luxul de a o construi. Nu oricine isi poate ridica o columna in cinstea unei victorii si nu orice artist intra in gratiile Imparatilor Romani, cunoscuti pentru exigenta lor si pentru dorinta de a se extinde, de a-si arata suprematia si de a-si mari considerabil averile. Mai recent, in vremea feudalilor, arta este recunoscuta drept un lux. Pictori, sculptori, bijutieri, toti erau capabili de a produce opere de arta nemaivazute, dar, de cele mai multe ori, erau realizate la comanda conducatorilor. Aici se reintareste ideea precum ca arta este un lux si nu oricine si-o poate permite. Dar tototdata, era din ce in ce mai greu pentru burghezime sa isi pastreze bunul gust. De aceea, premisele ideii ,,luxul e o arta” apar aici. Nu toti bogatii vremurilor aveau bun gust, de aceea, unii alegeau mobilier supradimensionat, cu modele ce nu se potriveau cu design-ul casei si mai ales cu stilul lor de viata. Pentru a lua contact cu arta, trebuie intai sa iti permiti luxul sa o intelegi si sa privesti dincolo de etichete.

–   Dar ce poti spune despre faptul ca traim intr-o lume in care toti suntem artisti?

–   Din fericire, stiinta si implicit tehnologia au avansat foarte mult. Acum, ne este extrem de usor sa urmam un curs de pictura sau sculptura, cu toate ca avem un talent nativ. Iar cand adevaratele valori si adevaratele opere de arta sunt puse intr-o lumina proasta de kitch-uri si de faptul ca oricine isi poate permite nonsalanta de a afirma ca este artist, cu toate ca nu este deloc talentat, arta devine inca o data un lux. Artistii sunt acele persoane care au simtul estetic foarte dezvoltat, daca ne referim la pictori, sculptori, designeri, bijutieri. Totodata, artisti sunt si muzicienii si scriitori. Din oricare categorie ar face parte, adevaratii artisti se deosebesc de pseudo-artisti, prin sensibilitate, talent si mai ales mult bun gust. Si pentru ca tot vorbeam de kitch-uri, aici putem reveni asupra faptului ca luxul este o arta. Dupa cum spuneam mai devreme, o parte din persoanele foarte bogate au tendinta de e exagera si de a transforma lucruri elementare in ridicol. Opulenta nu inseamna un telefon din aur masiv imbracat in diamante, care nu exprima nimic sau un tablou neinteles, pictat de catre un artist netalentat, dar sustinut de un om influent ce urmareste intentii ascunse prin promovarea lui. Luxul nu inseamna a avea toata casa imbracata in foita de aur, sau masina incrustata cu cristale si diamante. Luxul este o arta atunci cand bunul gust primeaza. Amintiti-va de ,,Casa Versace”, construita in anii 40, ce este un etalon de lux si arta pentru multe din constructiile moderne. Acolo, artistul si-a dat seama de importanta legaturii dintre lux si arta si nu a pus pe primul loc niciunul dintre acesti termeni, a vazut dincolo de definitia lor si a reusit sa realizeze o adevarata capodopera.

–   Mi-ai citit gandurile… Chiar despre ,,Casa Versace” voiam sa discutam astazi. Iar in concluzie: ,,arta e un lux sau luxul e o arta”?

–   Dupa cum am spus, sunt doua notiuni ce nu pot fi privite separat: avem nevoie de arta pentru a ne etala luxul si de lux pentru a face arta.

     Ora a trecut cu bine, dar intrebarea profesorului mi-a ramas intiparita in minte. Oare ce ar fi o lume fara lux si arta? Cu siguranta am fi mult mai saraci, iar daca separam cele doua notiuni, nu ne vom mai putea bucura de arta adevarata si de luxul bunului gust!

     Pana reflectati si voi asupra intrebarii, va propun sa ne uitam impreuna pe site-ul Elegantine si sa descoperim impreuna arta si luxul. Mai multe nu va zic, dar va invit cu drag sa accesati acest site si nu veti regreta!

 logo

     Articol participant la Spring SuperBlog 2013!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Checkbox GDPR is required

*

Sunt de acord

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.