Era o frumoasa zi de miercuri si ma intorceam linistita de la cumparaturi impreuna cu iubitul meu. Dupa o sesiune de shopping foarte relaxata, ne bucuram de caldura de afara, in timp ce ne indreptam spre statia de autobuz.
Si in timp ce mergeam, am vazut de la departare un tip cu o drujba in mana. Ce-i drept, avea lama acoperita, ca altfel, era cam grava situatia. Nu ar fi nimic neobisnuit sa vezi pe cineva mergand cu o drujba in mana, in mijlocul zilei, langa un hipermarket, poate avea omu nevoie sa isi taie… pomii din curte.
Dar faza haioasa abia acum urmeaza: cand ne-am apropiat de el, i-a spus iubitului meu: ,,Baiatu’, vrei o drujba?” In asemenea situatii, comentariile sunt de prisos, iar raspunsul a fost pe masura obiectului de vanzare: ,,Da tu vrei un picior in gura”?
Daca ar fi dupa mine, as vinde drujbele doar celor care prezinta un aviz psihologic, exact cum se dau medicamentele cu reteta. Se pare ca toti nebunii au drujbe in ziua de azi si le mai si vand.
