Mergand azi cu metroul intr-una din statii am vazut cativa copii, vreo cinci sa fi fost la numar, nu mai mult de 13-14 ani ca varsta, in uniforme, asteptand cuminti mijlocul de transport subteran si tinand in maini …. harti. Sper sa nu ma fi inselat privirea, dar pareau harti ale Europei, si cum geografia continentului nostru se studiaza in clasa a 7-a, cei mici fiind aproape de primul lor examen important. E placut sa vezi ca mai sunt si astfel de copii, mai ales cu generatiile recente, din ce in ce mai slabe, cu reactii care de care mai ciudate cand in conversatie se strecoara cuvantul carte. S-au pierdut valori importante pe care cei din generatia mea le aveau in prim-plan, iar superficialitatea e la loc de frunte.
Tin minte ca pentru mine cel putin era o placere sa lucrez cu harti, erau intinse prin toata camera, incercam sa gasesc tot felul de asocieri geografice, politice, chiar si economice, folosindu-ma de manuale, carti. Iar cu evolutia din zilele noastre, intreg procesul ar trebui sa fie mult mult mai usor, informatia e mult mai complexa si la doar cateva clickuri distanta. De exemplu hartile, e preferabil sa ai una reala de dimensiune medie spre mare, iar alte notite, schite, adaugiri pot fi facute direct in mediul electronic, simplu, eficient, eventualele greseli putand fi reparate cat se poate de usor.
Acum cativa ani, vreo zece la numar, sa te pregatesti pentru un concurs sau olimpiada de geografie, sau chiar istorie presupunea printre altele si cumpararea catorva harti identice pe care sa-ti faci diferite notatii care sa te ajute sa inveti mai usor, ii putem spune suport de curs vizual. Ce-i drept sunt amintiri placute care te fac sa apreciezi si constientizezi importanta si valoarea muncii, studiului. Si privind totul mai obiectiv, mai in profunzime dar in acelasi timp realist. Iti doresti si poti ajunge sa lucrezi in diverse institutii, de exemplu cea pentru situatii de urgenta, dar tu nu poti citi cum trebuie o harta. Ciudat, nu? Dar astfel de cazuri sunt reale, si nu e vorba doar de harti, ci de un intreg sistem educativ, un sistem de baza care tinde sa dispara. Sa auzi intrebari de genul “Tablourile de la muzeu sunt fotografiate si printate?” nu e un ceva de ras, dar cu putina rabdare si cu imaginea copiilor tinand harti in mana putem spera ca lucrurile se vor schimba.
