Daca as fi Ion Creanga as incepe cu: nu stiu altii cum sunt … Cum nu sunt Ion Creanga, iar talent de scriitor nu am, voi incepe in stilul meu: urasc martisorul. Din tot sufletul si din toata inima mea. In continuare voi argumenta acest lucru.
Pana atunci trebuie sa ma prezint: Emil Calinescu, hater pe 3 mizerabile bloguri: EmilcalinescU.EU, minunat.EU si emilstudentulminune.wordpress.com. Acum sa vedem de ce urasc (si) martisorul (ca de obicei, punctual, pentru ca doar asa ma duce capul sa scriu):
- Martisoarele sunt alb-rosii. Nu doar ca aceasta combinatie de culori aminteste de Dinamo, dar este si o combinatie destul de ciudata. Rosu ma duce cu gandul la sange, iar albul este non-culoare. Tind sa cred ca si daca n-ar fi vorba de Dinamo tot as displace aceasta combinatie.
- Majoritatea martisoarelor sunt kitch-uri. Dar kitchuri oribile si dezgustatoare, nu altceva. A purta asa ceva ar trebui sa fie o pedeapsa, nu o placere.
- Ma enerveaza comerciantii de martisoare, care sunt absolut peste tot. Si toti au aceeasi marfa, nimic deosebit. De ce or fi 50 de tarabe intr-un loc, cand toate vand acelasi lucru, refuz sa pricep. Si mai si au acelasi pret, deci singurul lucru pe care-l obtii daca te duci pana la ultima taraba este nitel exercitiu fizic. Atat si nimic mai mult.
- Martisoarele sunt inutile. As putea spune ca-s mai inutile ca florile (alea macar iti dau oxigen, iti dau o mireasma placuta in casa). Porti anul asta martisorul X dar la anul nu-l mai poti purta, ca trebuie sa porti unul de anul respectiv. Asta daca respectivul martisor este de purtat, ca unele sunt facute special pentru a fi inutile: de exemplu, cele cu un cosar sau cine stie ce figurina sinistra ce are ca unic scop in viata profitul unora de pe urma lui. Probabil ar trebui sa se faca un hashtag pe twitter #martisoaredeanultrecut , unde sa fie pozate kitchurile primite in anii precedenti.
- Unele persoane poarta pur si simplu un snur alb-rosu la mana in perioada asta. Ce poate fi mai deprimant decat sa vezi toata lumea din jurul tau purtand acelasi lucru la mana? Si la dracu’, toate sunt la fel, nici macar ca model nu difera. Cica asa e obiceiul, asa e frumos, asa e bine.
- In general urasc conformismul si traditiile tembele. Martisorul este doar una dintre traditiile respective.
Cam atat am avut de spus. In concluzie: SPUNE NU MARTISORULUI.
Salutari PLINE DE URA tuturor si multumesc Sednei pentru gazduire!
Eu am luat unul handmade
Câtă ură stranie zace în tine, măi Emile! :)) E doar un mărţişor, la naiba! A murit cineva drag ţie spânzurat cu o funie albă cu roşu, de-l urăşti aşa tare? :))
Exagerezi putin! Anul asta au fost multe martisoare faine (vezi ce au facut cei de la Casa Jurnalistului). Nu te obliga nimeni sa cumperi kitchuri cu salam, sunt multi artisti ce fac niste martisoare superbe.
Mie-mi place mult perioada asta, Bucurestiul parca se transforma intr-o mare galerie de arta. Evident ca trebuie sa navighezi printr-o gramada de rahaturi insa cu putina rabdare chiar poti sa gasesti ceva foarte misto.
@Alexandra: repet ce am zis in articol: urasc traditiile inutile. Atata tot.
@vio: Da, martisoare faine. Care insa nu vor mai putea fi purtate la anul, pentru ca la anul vor aparea alte martisoare faine, nu? Deci tot la inutilitatea maxima de care am vorbit eu se ajunge 🙂
Puteti vota acest articol in sondajul ce se gaseste la urmatoarea adresa:
http://andreea-sedna.eu/votati-cel-mai-reusit-guest-post-de-martisor/
Multumesc 🙂
E, nu e chiar asa..gandeste-te ca avem nevoie de culoare, de ceva pozitiv, macar in perioada asta oamenii parca zambesc mai mult.