Bună, sunt Radu şi scriu pe blogul antiqul.wordpress.com. Îi mulţumesc colegei mele Andreea pentru găzduirea acestui articol pe blogul ei şi daca o să vă placă vă aşteptăm să reveniţi.
Prolog
Băiatul îşi aranja încetişor mărţişoarele pe pat. „Ăsta e pentru Dana, ăsta mai mic pentru Mimi, ăsta pentru colega mea de bancă… şi ăsta din argint pentru EA, pentru Laura…” Aşeză cu grijă mărţişoarele în ghiozdanul pregătit pentru a doua zi şi apoi adormi. Visă că Laura îi primeşte mărţişorul şi îl sărută. Zâmbi prin vis.
Când eram la şcoală, întotdeauna sortam mărţişoarele pentru colegele mele. „Ăsta pentru colega de bancă, ăsta pentru Lili grăsuţa, ăsta pentru Alina din banca a treia…” şi bineînţeles că exista un mărţişor, mai frumos decât toate, pe care îl numeam „Mărţişorul” şi care era rezervat fetei de care eram îndrăgostit. Cum din grupa mare de la grădiniţă sunt îndrăgostit, vă daţi seama că în fiecare an eram lac de emoţii să nu-mi fie respins mărţişorul. Acum din fericire nu mai am problema asta fiindcă „Mărţişorul” este rezervat celei care îmi stăpâneşte inima. Adică soţiei mele , ce credeaţi?
Unul din colegii mei, dealtfel singurul, venea cu o groază de mărţişoare pentru toate fetele din clasa noastră, toate profesoarele şi câteva fete din clasele vecine. Nu înţelegeam de ce trebuie să dea mărţişor la toate fetele din clasă, chiar şi la cele mai urâţele. Asta pentru că gândeam ca un copil. Acum înţeleg şi îmi pare rău că nu am făcut şi eu ca el. Mărţişorul este un simbol. Pe care un bărbat îl dăruieşte unei femei. Indiferent că o femeie este urâtă sau frumoasă, grasă sau slabă, are dreptul să primească mărţişoare de la toţi bărbaţii. Iar aceştia ar trebui să dea mărţişoare tuturor femeilor pe care le văd în ziua aceea. Pentru că despre asta este vorba. Despre bărbaţi şi femei, băieţi şi fete. Unii dăruiesc, celelalte primesc. Unii protejează, celelalte sunt protejate. Şi aşa este normal să se întâmple.
Când eram copii, marţişorul pentru „Tovarăşa dirigintă” era unul mare şi frumos şi trebuia neapărat purtat, caă altfel se stârnea un scandal monstru pe tema „De ce îl poartă pe ăla de la Violeta şi pe ăla de la mine nu?!?”. Biata femeie trebuia să se înţepe cu toate mărţişoarele de spuneai că e una din veteranele sovietice supravieţuitoare al celui de-Al Doilea Război Mondial decorată pentru fapte de vitejie şi eroism. Dar aşa măcar toată lumea era mulţumită şi pe ziua aceea notele de 4 erau excluse.
Aşa că dragii mei băieţi şi bărbaţi la anul de 1 Martie înarmaţi-vă cu câte mărţişoare puteţi şi dăruiţi-le pe toate doamnelor şi domnişoarelor care vă ies în cale. Hai să le facem şi noi o bucurie, că doar şi ele ne îmbucură restul de 364 de zile ale anului…
Epilog
În pauza mare, băiatul emoţionat luă mărţişoarele într-o mână şi începu să alerge prin clasă împărţindu-le colegelor. Ultimul îl păstră pentru Laura, care tocmai se pregătea să iasă din sală. Alergând ca un bezmetic, se năpusti peste biata fată cu mărţişorul în mână, dar se împiedică şi căzu împreună cu Laura. Amândoi se pomeniră pe podea în hohotele de râs ale clasei. În învălmăşeală îi dădu fetei o sărutare pe obraz. Se ridică ruşinat în picioare îi dădu mărţişorul şi fără să se uite în ochii celei pe care o iubea în secret se îndreptă cu paşi mărunţi spre banca lui…
One thought to “Guest post : 1 martie zburator”