A trecut deja o luna de la incidentul care le-ar fi putut pune in pericol relatia. Lucrurile mergeau aparent bine, nu se mai certasera absolut deloc. Ea incerca sa nu se mai gandeasca la ce a fost, ci doar la viitor si la faptul ca este iubita si protejata. Renuntase sa ii mai citeasca mesajele, deoarece i se parea lipsa de neincredere. Si in plus, toate dovezile aratau ca o iubeste neconditionat si ca ar fi gata sa faca orice pentru ea… Pana intr-o zi…
Urmau sa isi sarbatoreasca aniversarea a 6 luni si isi faceau planuri pentru a doua zi. Nimic nu avea sa prevesteasca ce se va intampla.
Ea venise la el acasa si urma sa isi petreaca aproape toata ziua, cum faceau mai mereu. Aproape ca se mutase la el. Dupa o amiaza placuta, el a plecat sa cumpere ceva, lasandu-si laptopul deschis. Cu o ora inainte, ii povestise despre cineva din trecutul lui: doar o fata pe care o lua la misto, pentru ca era insistenta si copilaroasa. Nu-i placea latura asta a lui, dar stia ca a ramas in urma, ca s-a schimbat. In plus, si ea obisnuise sa se joace cu baietii si sa le dea peste nas, asa ca nu vedea o problema in asta
Doar ca, si-a adus aminte ca atunci cand a citit mesajul compromitator de data trecuta, s-a uitat in toata arhiva si stia sigur ca are conversatii si cu fata asta. Pret de cateva minute, inauntrul ei s-a dat o adevarata lupta: nu stia daca sa profite ca e plecat si sa citeasca, sau sa aiba incredere. Cu toate ca il iubea enorm, inca era afectata de episodul trecut. Simplul fapt ca ar putea fi mintita si ca toata relatia e o minciuna, o macina groaznic… Nici nu putea sa se gandeasca la ce s-ar putea intampla daca ar fi adevarat…
Si totusi… curiozitatea si neincrederea au triumfat… A inceput sa citeasca mesajele, la inceput nevinovate. Ba chiar radea, atat de situatie, cat si de faptul ca e prea geloasa si posesiva. Dar, dintr-o data, zambetul i-a inghetat. A ajuns intr-un punct din care nu mai avea cum sa se intoarca. Ceea ce banuia, s-a intamplat. A mintit-o… Nu a luat-o peste picior pe fata aceea… Mesaje precum ,,Imi pare rau ca nu am putut sa te fac sa o uiti si sa te fac fericit”, ,,Si eu vreau sa te tin in brate, scumpa mea” si altintaturile, i-au confirmat ceea ce banuia.
Nu a putut sa reziste si s-a prabusit in lacrimi… Nu intelegea de ce isi bate joc de ea… Nu i-a gresit cu nimic.
Oare se razbuna pe ea pentru fosta relatie? Pentru cat a putut el sa sufere? Dar de ce? De ce o urcase pana in Rai si acum ii arata drumul spre iad? De ce tot ceea ce pare frumos, trebuie sa fie inveninat de ura? De ce relatiile nu mai pot fi pure, ci pline de minciuni si dezamagiri…
In timp ce plangea si incerca sa plece, a sosit el acasa… A ramas un pic blocat cand a vazut-o si nu stia ce se intampla. Credea ca ii e rau, dar adevarul era altul…
Va urma!
2 thoughts to “Drumul spre iad: cand neincrederea apare”