Drumul spre iad: aparent, lucrurile merg bine

–    Ce-ai patit? De ce plangi? El era foarte ingrijorat… Chiar nu stia ce s-ar fi putut intampla in scurtul timp in care a fost plecat. Spune-mi, te rog! Deja incep sa ma panichez.

–    N-am nimic de spus! Ingrijorat pe naiba… Isi intra atat de bine in rol, ca as fi putut sa-l cred daca n-as fi vazut cu ochii mei mesajele. Sau, am: din clipa asta nu mai suntem impreuna! Nu ca am fi fost vreodata, pentru ca tu minti incontinuu si te prefaci ca ma iubesti! Si totusi, e asa bine cu el… Mi-as fi dat si viata sa fie totul adevarat. Incepusem sa traiesc doar pentru el, daduse un nou sens vietii mele.

[…]

–     Acum, pentru ca suntem impreuna, o sa incepi sa ai grija de sanatatea ta si iti vei rezolva incet, incet, toate problemele. Si sa nu aud comentarii. Clar?

–    Nu as avea de ce sa comentez. Vreau sa ma fac bine si sa ma operez mai repede. E doar o mica problema de care as scapa in curand, iar apoi o sa ascult de tine.

[…]

–    Observ ca ai inceput sa mananci mai bine de cand te-ai operat. Si nici dureri n-ai mai avut! Ma bucur ca m-ai ascultat, eu iti vreau binele!

–    Da, am observat si eu. Acum imi poti face un regim, ca sa incep recuperarea. Atatia ani in care mi-am batut joc de sanatatea mea… Sper sa mai pot repara ceva.

–    Stai linistita! Nu e timpul pierdut. Daca o sa asculti de mine, o sa vezi ca te vei simti mult mai bine!

[…]

–    Ai avut dreptate! Dupa doar o luna am inceput sa ma simt atat de bine! Sunt atat de fericita ca problemele mele de sanatate incep sa se rezolve. Mi-ai schimbat viata in bine! M-ai invatat sa iubesc, sa am iar incredere si cel mai important, mi-ai redat sanatatea! Esti motivul meu de a trai. Inainte nu imi pasa de mine. Daca imi era rau, ma gandeam ca daca e sa se termine, nu mai am nimic de pierdut. Acum, nu mai gandesc asa! Lupt sa ma fac bine de cate ori am ceva, pentru ca ma gandesc la tine. Nu vreau sa suferi si sa iti mai faci griji pentru mine. Mai am putin si in curand o sa incep o viata complet normala, si asta datorita tie! Te iubesc!

[…]

–    Nu pot sa cred! De ce ma acuzi acum? N-am facut decat sa te iubesc si sa am grija de tine, iar tu imi faci reprosuri intruna, acuzandu-ma de tot felul de tampenii. Imi explici te rog ce se presupune ca as fi facut?

–     Mi-ai spus ca este doar amica pe care ai vrut s-o iei peste picior din cauza insistentelor ei si felului ei de a fi… Dar am vazut mesajele, nu e asa. Ai avut o relatie cu ea?

–    Nu! Si chiar daca as fi avut, s-a intamplat acum un an. Nu aveam nicio treaba cu tine, nu ne cunosteam. Nu inteleg de ce te deranjeaza.

–    Ma deranjeaza ca ai mintit, nu m-a deranjat ca poate ai fi avut o relatie cu ea.

–    Dar nu am mintit! Ti-am spus cumva in detaliu ce am vorbit cu ea?

–    Nu…

–    Vezi? Iar ma acuzi degeaba si nu-mi dai sansa sa iti explic. Te-am mai rugat sa nu mai faci asta.

–    Iarta-ma te rog, doar ca totul este prea frumos si nu vreau sa fie o minciuna. Nu vreau sa te pierd!

–    Dar nu e o minciuna, te iubesc mult! Cum vrei sa iti demonstrez?

[…]

     Chiar si dupa ce a ajuns acasa, ea nu era 100% convinsa ca este adevarat. Daca totusi o mintea? Si daca ar fi asa, ce ar obtine de la ea? Daca nu ar fi vrut o relatie, putea foarte bine sa ii spuna. Sau s-ar fi terminat totul dupa nicio luna, cand au avut o cearta mai grava. Dupa ce a discutat iar cu el despre asta, a reusit in cele din urma sa incerce sa adoarma. Si chiar cand se mai linistise, primeste mesaj de la el: ,,Dormi te rog, m-am saturat sa te vad cazand din picioare la fiecare pas. Vorbim maine dimineata. Noapte buna!”

     Mesajul a emotionat-o. Il enervase atat de tare cu neincrederea ei, iar el ii demonstra fix contrariul, ii arata ca ii pasa de ea si ca o iubeste. Sa fie adevarat?

Va urma!