Cronicuta ,,muzeala”

    ,,Noaptea Muzeelor” s-a încheiat acum o săptămână şi ceva şi mă gândesc că poate vreţi să ştiţi cum a fost cu adevărat, asta dacă nu aţi fost acolo.

     Să nu vă închipuiţi că toţi cei care au vizitat muzeele au fost şi interesaţi de partea culturală. Nu! Doar ştiţi cum e românu’ , tot ce e pe gratis e bun!

     Şi uite-aşa, populaţia migratoare din cluburi, terase, discoteci etc s-a mutat în muzeele bucureştene. Acum, să nu fiu rea, nu toţi cei de acolo  s-au încadrat în categoria asta. Au mai fost şi oameni care au venit pentru culturalizare, dar prea puţini, maxim 20%. Restul, au venit pentru poze. Şi nu orice fel de poze, ci din acelea pentru Facebook.

      Aşadar m-am holbat şi eu la avalanşa de poze, încarcate pe reţeaua de socializare ( noroc cu Zucky, că s-a milostivit de noi şi a inventat check-in-ul şi mobile upload-ul pentru poze, că altfel nu am mai fi ,,transmis live” din mijlocul evenimentelor).

     Prin urmare, în Noaptea Muzeelor, bufniţele de noapte mioritice şi craii pe cai BMW-uri albe, au poposit la muzee. Cum se dădeau ei suav jos din maşină, şi-au adus aminte că nu au facut poză în trăsură. Pac, repede poza, upload pe Facebook, în nici 3 minute, 100 de like-uri. La descriere ,,cu iubitul(a), amantul(a), prietenul(a) cu beneficii, finaţatorul etc. la muzeu – ne culturalizăm”.

     Se dau ei jos din maşină şi aşteaptă la cozile infernale. Bineînţeles că piţipoancele ar fi preferat să îşi îndese funduleţele pline de celulită  în canapelele comode ale cluburilor şi să îşi mişte şunculiţele pe ritmuri occidentale, că vezi- domne, ele nu ascultă manele, decât ocazional.

     După ce au intrat în muzeu şi au luat cu asalt băile pentru a-şi retuşa boticurile roz şi portocalii, avalanşa de prinţese, împreună cu valoroşii lor finanţatori au pornit în cursa pentru culturalizare.

     La Muzeul Grigore Antipa de exemplu, s-au încadrat perfect, ba chiar şi-au regăsit rudele de mult pierdute şi nişte potenţiali finanţatori, deoarece se ştie că le plac fosilele.

     La Muzeul Satului le-au năpădit amintirile, gândindu-se cum stăteau ele la coada vacii, acasă, şi visau la un Făt Frumos pe un BMW alb, care să le ducă la Bucureşti şi le impresarieze, uimiţi de talentul şi valoarea lor.

     Un alt muzeu unde piţipoancele s-au simţit bine a fost Muzeul Naţional de Geologie, deoarece creierele lor uzate şi pietrificate trebuiau schimbate la un moment dat.

      Totuşi, Palatul Şuţu a primit notă maximă, datorită oglinzii imense aflate la etaj, devenită loc de pelerinaj. Astfel, 90% dintre domnişoare au declarat că s-ar muta în Palat, doar pentru a face câte o şedinţă foto în faţa oglinzii în fiecare zi.

     Şi aşa a trecut Noaptea Muzeelor pentru piţipoance şi cocalari. Bineînţeles că imediat după ce au terminat sesiunea de culturalizare, au dat iama în cluburi, pentru a-şi sterge amintirile neplăcute, cauzate de vizionarea operelor de artă.

     Ne aşteptăm ca la viitoarea ediţie a Nopţii Muzeelor, vizitatorii să fie întâmpinaţi cu mici şi muştar, pe ritmuri orientale.

     Lăsând gluma la o parte, voi aţi fost la Noaptea Muzeelor? Sau cel puţin aţi vizitat cu altă ocazie Muzeele din Bucureşti? Dacă da, care este preferatul vostru şi de ce?

    P.s. Acest articol este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.

 

5 thoughts to “Cronicuta ,,muzeala””

  1. Salut!
    Eu nu particip la Noaptea muzeelor pentru ca am oroare sa stau la cozi cu orele si sa mai si pierd o noapte de somn, chiar daca e week-end.
    Prefer sa le vizitez cand am timp, concediu, sau dupa-masa in week-end, insotita de o prietena, care apreciaza pe masura.
    Am fost anul trecut la vreo 3 muzee unul dupa altul in vreo 2 zile pentru ca am avut timp.
    Ramane sa mai vad si eu Antipa renovat si inca cateva.
    Am prieteni care indura de toate sa stea sa vada muzeul gratuit…nene, ma scuzi, dar noaptea e facuta pentru altceva 🙂

  2. De acord. Nu am mai participat la noaptea muzeelor din primul an de facultate. Stim cu totii cum e, boboc fiind, te ia valul experimentarii. Am renuntat din motivele enumerate de tine, mai ales ca la Muzeul de Literatura efectiv nu era o culturalizare, acces la materialele documentare, ci doar un val de oameni ce impingeau puternic din spate.
    Experienta a fost suficienta cat sa constat ce moment intim este culturalizarea si ca nu se „pupa” deloc cu aglomeratia.

Dă-i un răspuns lui Rus Bianca Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Checkbox GDPR is required

*

Sunt de acord

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.