Ajunsă în dreptul cafenelei, Kate ezită o clipă. Emoţiile din ziua respectivă au fost prea puternice, iar acum trebuia să înfrunte amintirile dureroase. Iubirea ei pentru Nicholas s-a transformat în ură în doar câteva zile… Presiunea psihologică la care era supusă în acele momente atinea cote maxime.
Se gândea dacă nu cumva îşi risca viaţa şi sănătatea mintală pentru o problemă poate fără rezolvare. Cum să dovedească faptul că un judecător este implicat în trafic de droguri? Orice dovadă ar putea fi clasată drept ,,fabricată”, cu o excepţie: dacă se infiltra în reţea, putea s-o anihileze. Iar pentru asta avea nevoie de ajutorul lui Nicholas.
După 5 minute de cugetat în maşină, îl văzu pe Nicholas venind dinspre parcare. Coborî şi se îndreptă spre el. Lua o atitudine indiferentă, dar în acelaşi timp cu un zâmbet cuceritor. Nicholas rămăsese plăcut surprins. Îi dărui un buchet de trandafiri portocalii, în mijlocul căruia se afla unul roşu. Erau preferaţii lui Kate, iar cel roşu simboliza dragostea. Imediat ghici ce are de gând Nicholas: atât de faţadă, cât şi în realitate. Dar nu putea să îi cadă în cursă. Ţelul ei era mult mai important, iar apoi, el avea deja o relaţie, să nu mai menţionăm şi faptul că s-a prefăcut mort în tot acest timp.
– Eşti cuceritoare, ca întotdeauna! Cum am putut să te las? Ce a fost în capul meu?
– Să nu o dăm în sentimentalisme totuşi. Sunt ca de obicei, poate unde nu m-ai văzut tu de mult timp. Acum vreau să vorbim de ceva important, spuse Kate în timp ce afişa o privire seducătoare.
– Sigur! Şi eu am multe să îţi spun. Lasă-mă doar să dau un telefon şi continuăm.
Nicholas se ridică de la masă grăbit. Dar ceea ce nu ştia el era că nu va avea parte de o conversaţie privată aşa cum şi-a dorit. În parcare, Kate a avut grijă să-i lipească un pic microfon pe haină, în timp ce îl îmbrăţişa. Imediat cum Nicholas a plecat, şi-a deschis telefonul şi a început să asculte conversaţia. Era un început promiţător. Numai că a uitat un element esenţial: să înregistreze. Când şi-a dat seama era prea târziu. Nu putea dovedi ce a auzit. Era cuvântul ei împotriva cuvântului lui.
După câteva momente, Nicholas se întoarse la Kate. Zâmbea fericit, la fel şi Kate, dar amândoi din motive diferite. Au petrecut două ore în cafenea, timp în care discuţia a fost deviată spre lucruri generale. Niciunul nu avea curaj să aducă în discuţie trecutul sau să intre în amănunte. Lui Kate îi convenea situaţia, dar brusc şi-a adus aminte de microfonul plasat pe haina lui Nicholas. Se gândea cum să-l ia fără să dea de bănuit şi fără să fie pusă într-o situaţie incomodă. Aşa că a făcut un gest un pic copilăresc. A vărsat cafeaua pe sacoul lui Nicholas, iar sub pretextul că îl curăţă ea, a reuşit să ,,culeagă” microfonul.
Peste o oră, au ieşit din cafenea. Lui Nicholas îi sună telefonul. Kate şi-a dat seama cine e şi l-a lăsat să vorbească. A fost momentul perfect. Pentru că a fost momentul perfect să instaleze un dispozitiv de urmărire pe maşina lui Nicholas. Acum va şti unde merge în următoarele zile. Asta dacă nu cumva îi dă prin cap să verifice maşina.
Reîntors, Nicholas şi-a luat rămas bun de la Kate într-un mod foarte familiar, lucru care pe ea a deranjat-o. D-abia aştepta să se întoarcă acasă şi să verifice traseul lui.
În timp ce conducea în drum spre casă, Kate a primit un telefon important. Se pare că un martor a hotărât să îl acuze pe judecător. Ştia că nu poate să se bucure, pentru că era posibil să fie doar o capcană. Era mult prea evident. Un portar al unei fabrici vine şi acuză un judecător de talia lui Spencer, fără dovezi. Era sinucidere curată. Daunele morale pe care le-ar fi cerut judecătorul pentru defăimare nu le-ar fi putut plăti nici într-o mie de ani. De aceea, trebuia să nu se entuziasmeze prea mult fără să cerceteze în detaliu.
În timp ce vorbea la telefon, adrenalina a invadat-o pe Kate, numai la gândul că exista o mică speranţă ca martorul să nu fie plătit. Atât de tare a fost distrasă, încât nu a mai ţinut cont de nimic. Nici măcar de faptul că semaforul se făcuse roşu. A intrat cu viteză în intersecţie iar inevitabilul s-a produs.
Va urma!
