Anchetă (IV) – Un musafir nepoftit

     După o cursă nebună prin oraş, detectivul Baldwin şi Kate au ajuns la secţia de poliţie unde era reţinut clientul lui Michael şi de unde evadase în urmă cu puţin timp.
–   Cum este posibil să evadeze? Este inadmisibil! Pe cine a mituit? Vreau să aud ce aveţi de spus toţi! Unde vă este şeful?
–   Deţinutul a acuzat dureri toracice, iar medicul venit a spus că trebuie transportat de urgenţă la spital. Apoi ne-a rugat să îl lăsăm singur cu pacientul pentru a-l consulta mai bine.
–   Şi tu ca un incompetent, l-ai lăsat! Realizezi ce ai făcut? Realizezi că unul dintre cei mai mari traficanţi de droguri din ţară ţi-a scăpat printre degete? 5 ani l-am urmărit! Zi şi noapte. Vreau să îi văd pe toţi la raport acum! Nu mă interesează ce treburi aveţi!

     Detectivul Baldwin tuna şi fulgera. Furia lui era justificată. Se implicase în acest caz mai mult pentru că era o problemă personală. Fiul său murise în urma dependenţei de droguri cauzată de acest traficant.

     Kate era la fel de nervoasă ca şi detectivul Baldwin. Se aliase cu doi avocaţi în speranţa că îl vor băga la închisoare pentru tot restul vieţii pe traficant. Până la un punct, lucrurile mergeau foarte bine. Ajunsese în arestul poliţiei, procesul urma să aibă loc peste câteva zile. Dar ceea ce văzuse în ziua respectivă, a făcut-o să înţeleagă multe lucruri. Judecătorul ce se ocupă de caz este aliat cu Michael, martorii se schimbă între ei la procese şi cel mai grav lucru: a aflat că reţeaua de traficanţi este mult mai mare decât îşi închipuia, iar Michael ar fi unul dintre cele mai importante piese pe tabla de şah.

     În timp ce se cufunda în gânduri, Kate tresări. Auzi o melodie cunoscută, dar nu îşi dădea seama că este telefonul ei. Stresul şi oboseala îşi spuneau cuvântul.
–   Alo! Da Ann, sunt bine! Cred. Am atâtea să îţi spun. Lucrurile iau o întorsătură urâtă. Brusc, toată lumea mea începe să se prăbuşească. Sincer, nu cred că o să fac faţă situaţiei!
–   Tu eşti curajoasă! O să treci peste. Te cunosc. Te aştept mâine dimineaţă la mine să îmi povesteşti tot. Ai grijă de tine!
Kate sfârşi apelul şi în timp ce îşi punea telefonul în geantă, îşi aminti de emiţătorul pe care îl plasase sub maşina judecătorului. A ajuns într-un suflet la maşină şi a deschis laptopul. Judecătorul plecase de la cafenea şi s-a dus direct acasă.

    Poate am noroc şi pun un emiţător şi pe maşina lui Michael mâine. M-ar ajuta enorm!
În timp ce conducea spre casă, lui Kate i-au venit în minte o mulţime de posibilităţi pentru a-i demasca pe Michael, judecătorul Spencer şi ceilalţi implicaţi.

     După jumătate de oră a intrat pe strada unde locuieşte. A parcat maşina şi a vrut să intre în curte, când a văzut ceva ciudat. Poarta era descuiată şi alarma oprită. S-a gândit că din cauza oboselii nu a realizat dimineaţă că nu a încuiat uşile. Dar temerile sale au crescut când a vrut să intre în casă: uşa era descuiată, iar ea o încuie mereu.

     Formă numărul unic de urgenţă, scoase spray-ul paralizant pe care îl avea în geantă şi înaintă.
Ajunse în dreptul scărilor şi văzu o umbră. Simţea cum inima aproape îi sărise din piept, când auzi paşi în spatele ei. Se întoarse şi scăpă telefonul din mână. Aproape că împietrise.

–    Bună Kate! Aşa mă întâmpini după atâţia ani? Ai putea fi mai ospitalieră!

Va urma!