Fără a le păsa de faptul că cineva i-ar putea vedea, judecătorul care se ocupă de cazul amintit mai sus, se întreţinea cu Michael, Mary şi Nicholas. Aceştia râdeau şi gesticulau, lucru care aproape a scos-o din minţi de Kate.
– Linişteşte-te! Am o idee, spuse Ann în timp ce scotea telefonul mobil din geantă. Deschide camera video şi începe să-i înregistreze pe cei patru.
– Bună idee Ann, în felul acesta avem o bază de la care începem. Acum mă voi ocupa de prima parte a planului, spuse Kate în timp ce se ridică de la masă şi plecă grăbită spre parcare.
– Stai! Te pot vedea!Aşteaptă până pleacă şi după o să-i putem urmări. Noroc că am luat maşina lui Brad, în felul acesta nu ne vor recunoaşte.
După 20 de minute, judecătorul Spencer se îndreptă spre maşina sa, urmat de Michael. Kate şi Ann se furişaseră deja în parcare şi aşteptau startul.
– Este culmea nesimţirii! Chiar nu le pasă că îi vede cineva? Şi se mai spune că justiţia e oarbă.
– Ann, nu înţeleg de ce te agiţi. Au multe cunoştinţe influente şi nu le pasă. Doar cu probe solide s-ar putea demonstra ceva împotriva lor.
În timp ce aşteptau în trafic, Kate a primit un apel important.
– Bună ziua domnule detectiv! Aţi sunat la fix! Am veşti importante. Ne putem întâlnii la biroul dumneavoastră pe la ora 17? E perfect! Mulţumesc!
– Kate, se pare că opresc! Şi dacă văd eu bine, uite cine urcă în maşină. Ann era şocată. Credea că are vedenii. Kevin, fostul iubit al lui Kate a urcat în maşina judecătorului.
– Sincer, mă aşteptam. Şi nu mă afectează. Dincolo de ,,colaborarea” aceasta bănuiesc că se ascunde ceva mult mai rău. Detectivul mi-a sugerat ideea zilele trecute.
După un drum de 30 de minute, cei 3 au intrat într-o cafenea.
– Şi acum ce facem? Nu putem să intrăm şi noi.
– Nici nu trebuie, spuse Kate cu un zâmbet larg. Coborî din maşină şi se îndreptă către maşina judecătorului. Scoase din geantă ceva foarte mic şi lăsă geanta să alunece. După ce s-a asigurat că nu o vede nimeni, a lipit de maşina judecătorului obiectul.
– Ce ai făcut? De ce ţi-a scăpat geanta?
– Diversiune! Am lipit de scutul maşinii un emiţător conectat la GPS. În felul acesta vom şti exact unde se află judecătorul la orice oră.
– Şi e legal? Întrebă Ann în timp ce se uita mirată la prietena ei.
– Dar ce fac ei este legal? Hai să mergem acasă la tine până se face ora să mă întâlnesc cu detectivul şi în felul acesta vedem şi pe unde s-a plimbat judecătorul.
Cele două au părăsit parcarea şi s-au îndreptat spre casa lui Ann. Odată ajunse, au conectat laptopul şi au aşteptat să vadă dacă maşina judecătorului se mişcă. Fără succes însă. Până la ora 16 când Kate s-a pregătit de plecare, acesta a rămas în cafenea.
– Ai făcut ce ţi-am spus? L-ai fixat bine? Sigur nu te-a văzut cineva? Detectivul era curios să vadă ce s-a întâmplat cu emiţătorul.
– Am făcut o treabă foarte bună. M-am simţit ca în filmele de acţiune, spuse Kate în timp ce a roşit.
– Mă bucur! Acum am o veste proastă pentru tine. Se pare că teoria noastră începe să prindă contur. Vreau să asculţi ceva! Detectivul s-a asigurat că uşa de la birou este închisă şi a pornit o înregistrare audio.
– ,,Transportul va fi gata luna viitoare. Nu putem risca. E mai sigur să aşteptăm un timp! E vorba de multe milioane.
– Cam cât? Oamenii sunt de încredere?
– Da, nu îţi face probleme. Am angajat şi lunetişti în caz de ceva. Presimt că va fi cea mai bună afacere din toate timpurile.”
– I-ai recunoscut? Întrebarea detectivului o scoase un pic pe Kate din starea de uimire şi spaimă ce o cuprinsese.
– Ei sunt? Nu pot să cred. Dar cum vorbesc atât de liber?
– Nu le e frică. Au, pile” la nivel înalt… foarte înalt. O secundă, te rog! Telefonul detectivului tocmai sună.
– Da, eu sunt! Glumeşti nu? Şi cine se ocupa de paza lui? Incredibil… Vin imediat. Ţine-mă la curent dacă se întâmplă ceva nou!
– Ce s-a întâmplat? Spuse Kate speriată.
– Tocmai ce a evadat. Vino cu mine! Avem treabă!
Va urma!
3 thoughts to “Anchetă (III) – Primul pas”