Am salvat Oița limbii române

    ,,Fugi! Fugi cât poți, vin după tine! Nu te opri acum, nu ai timp să îți tragi sufletul, fugi Raluca! Nuuuuuu….

     M-am trezit pe marginea patului, cu picioarele încordate și respirând greu. Inima îmi bătea cu putere, iar senzația de groază încă nu trecuse. Încercam să îmi dau seama dacă am visat sau dacă… Mi-am spus că îmi va face bine aerul rece, așa că m-am dus pe balcon. Liniștea nopții era apăsătoare, aproape nepământeană. Uitându-mă la cer, am văzut vinovata pentru visul acela… Sau poate a fost aievea… Luna plină parcă se uita la mine și îmi zâmbea. Privind-o preț de câteva minute, mi-a părut înfricoșătoare, așa am hotărât să mă întorc în cameră și să mă uit la TVR2. Am închis ușa balconului și am luat telecomanda, însă în acel moment am simțit o mână pe spatele meu. M-am întors înfricoșată și l-am văzut: era groaznic, transformat și schimbat. S-a uitat la mine și mi-a spus doar atât: ,,ai o misiune de îndeplinit, te întorci în vis”. Verbul ,,a fi”, chinuit de români în fiecare zi, și-a apropiat mână de fruntea mea, iar un moment mai târziu m-am trezit în același decor din vis.

       Mi-am adus aminte instantaneu unde se terminase visul, așa că am început să o caut pe Raluca. Știam că nu îmi va răspunde la nume, așa că am încercat să strig numele blogului ei, www.romaniistiuromaneste.wordpress.com. După un minut de căutări, am auzit un scâncet ce venea din spatele unor semne de exclamare. Era chiar Raluca, legată de un semn al întrebării și păzită de un punct. Știind că poate fi ultima ei șansă, a țipat cât a putut spre mine:

,,-     Andreea, te rog, ajută-mă! Nu mai suport! Mă torturează cu ,,să fi cuminte”, ,,tu ști să vorbești”, ,,ziarul care l-am citit”, e prea mult deja. Te implor, du-te în tărâmul SuperBlog și caută un partener media sau un blogger partener. Vor ști ce să facă și cum să salveze limba română, vor ști cum să mă salveze pe mine, Oița limbii române.”

        Auzind-o pe Raluca, am fugit cât am putut de repede spre tărâmul SuperBlog. Dar până acolo, trebuia să trec prin pădurea cea groaznică și plină de semne de punctație plasate greșit, dezacorduri și alte orori. Pădurea limbii române era plină de capacane, iar pentru a putea trece mai departe, trebuia să raspund corect la câte o întrebare sau să conjung un verb. Am trecut cu bine toate probele, iar ajunsă aproape de tărâmul SuperBlog, m-am gândit la o soluție rapidă. Care partener ar fi mai potrivit pentru a salva Oița limbii române? Să fie Dana Lalici (www.sexulslab.info) ori  Sorana Bordaș (www.Irealia.eu)? Dar dacă o femeie nu era suficient de puternică? Pe cine să aleg dintre  Christian Hertzug (www.mnealui.info) și Robin Molnar (www.Robintel.ro)?

parteneri media

        În timp ce mă gândeam, verbul ,,a fi” a apărut din nou. De data aceasta, era senin și calm. Mi-a spus că nu am nevoie de ajutor și că în mâinile mele stă cheia salvării Oiței limbii române. A făcut o vrajă, iar în secunda următoare, țineam în mâini Dicționarul Explicativ al Limbii Române. Atunci am înțeles ce a vrut să spună verbul ,,a fi”.

       Am pornit în fugă spre Pădurea limbii române, iar când am ajuns în locul în care era ținută Oița prizonieră, m-am folosit de singura armă care o putea salva: DEX-ul. Am eliberat-o pe Oiță și am trecut amandouă printr-un portal care ne aducea înapoi în realitate.

      Și astfel, am salvat-o pe Raluca, Oița limbii române. Acum pot dormi liniștită: respectarea normelor gramaticale este asigurată în continuare de către Oiță.

sursa foto: http://romaniistiuromaneste.wordpress.com/about/

         Articol participant la Spring SuperBlog 2014

17 thoughts to “Am salvat Oița limbii române”

  1. Tare dragalasa poveste si plina de miez. Povestesti frumoas, ai ritm, ai dinamism si manuiesti abil cuvintele. Iar ideea e nemipomenita. Parca o vad pe Raluca plangand sub tortura. Felicitari!

  2. @Dana Lalici: multumesc mult de tot! Inseamna mult pentru mine aprecierile tale :). Daca puteam scrie mai mult, detaliam scena torturi cu exemple de cuvinte ,,stalcite” :))

  3. Dar dezvoltă într-un comentariu tortura, promit să mă întorc s-o citesc. 🙂
    Data viitoare să ai la îndemână DOOM-ul și-o carte de gramatică, astea da arme albe! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Checkbox GDPR is required

*

Sunt de acord

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.