Am gasit reteta dragostei!

     Sufletul meu pereche,

     La aniversarea a zece ani de casatorie, vreau sa trec in revista toate momentele frumoase pe care le-am petrecut alaturi de tine. Nu mai are rost sa mentionez cat de mult de iubesc, pentru ca tu o stii deja, iar pentru ca adori umorul si comediile, iti voi face o retrospectiva a acestor ani minunati, petrecuti impreuna.

     Ne-am intalnit in fata fantanii de la Universitate, chiar de ,,Ziua Indragostitilor”. Tu nu erai de acord cu sarbatorile imprumutate de la alte natiuni, dar cu toate astea, sperai sa iti gasesti jumatatea in ziua aceea. Ironic, nu? Asteptai un coleg de facultate, care isi uitase cadoul pentru iubita lui. Te simteai oarecum stanjenit, ai fi vrut sa ai si tu pe cineva alaturi. Iti spuneai ca ziua nu are cum sa fie mai deprimanta de atat, dar nu ai avut dreptate. In timp ce asteptai, a inceput ploaia. Fiind o zi destul de calduroasa pentru acea perioada, te-ai gandit sa iti pui noul plover alb si blugii deschisi la culoare, totul asortat cu adidasii proaspat achizitionati. Nu ti-ai facut griji, credeai ca ploaia va inceta. Ai asteptat 20 de minute, 30, 40… deja te ingrijorasei. Ai intarziat la cursuri, iar prietenul tau nu avea de gand sa isi mai faca aparitia (te gandeai ca poate a intrat in vorba cu vreo alta fata de pe strada, uitand de iubita lui dar mai ales de tine, la cum il stiai de cuceritor, iar acum ei stau la caldura, glumind, iar tu in ploaie).

     Deja iti pierdusei rabdarea si aveai impresia ca vezi un spiridus al racelii cum face tumbe in fata ta si iti spune ca tu vei fi urmatorul pe lista. In timp ce te concentrai atat de bine pe singurul lucru pe care il puteai face, sa astepti, m-ai vazut pe mine: eram imbracata gros (intotdeauna am fost grijulie cu starea vremii, astfel incat sa nu sufar de frig sau caldura) si aveam o umbrela imensa. Te uitai la mine inca de cand asteptam la semafor sa traversez. Aveam o pereche de pantofi noi, cu toc, care s-au dovedit a fi cea mai proasta achizitie din viata mea: imi facusera bataturi si abia mergem. Sa nu mai mentionez si imensa umbrela pe care ma chinuiam sa o tin strans de mine. Te vedeam cum ma urmaresti cu privirea si am inceput sa te analizez: mi-ai parut foarte atractiv din prima clipa, numai ca, mi-ai purtat un pic de ghinion. Cum am facut primul pas pe carosabil, am calcat stramb, tocul mi s-a rupt, iar umbrela a fost intoarsa de vant. Am simtit ca imi cade cerul in cap, atat de rusine imi era. Mi-am revenit si am inceput sa traversez. Paream o barza ce sta intr-un picior, in timp ce ma chinuiam sa alerg. Am ajuns aproape de tine, cand autobuzul a sosit in statie. Tu te indreptai spre trecerea de pietoni, sa ma intampini, numai ca nu ai observat balta formata pe carosabil. Autobuzul a plecat din statie, iar cum tu erai singurul aflat in acea parte a trotuarului, ai fost stropit din cap pana in picioare.

     Am ras in hohote cand te-am vazut, dar tu mai aveai un pic si explodai de nervi. Am ajuns in dreptul tau si am inceput sa radem de ghinionul nostru din acea zi: tu stropit din cap pana in picioare, iar eu mergand desculta prin mijlocul Bucurestiului. Am stiut din prima clipa ca este dragoste la prima vedere, iar intamplarile din acea zi ne-au facut sa credem ca suntem predestinati.

     Dupa ce s-a oprit ploaia, m-ai intrebat ce numar port la pantofi. Am crezut ca incepem sa ne punem intrebari de tipul celor existente in jurnale, ca sa ne cunoastem mai bine. Ti-am raspuns, iar tu ai disparut. Credeam ca trebuie sa pleci ca sa te intalnesti cu iubita ta, dar dupa 10 minute ai aparut cu o cutie si cu un trandafir. Eram un pic nedumerita, dar imediat am vazut despre ce este vorba: imi cumparasei o pereche de pantofi. Te-ai simtit oarecum vinovat pentru micul meu incident si nu puteai sa ma lasi sa umblu desculta pana acasa. Eram oarecum socata, pentru ca niciun strain nu mai facuse un asemenea gest pentru mine.

     Cateva intalniri mai tarziu am decis sa formam un cuplu. Imi spuneai in gluma, ca atunci cand te uitai dupa mine, inainte sa mi se rupa tocul, l-ai fi vazut pe Cupidon cum arunca cu sagetile in pantoful meu, iar apoi ti-ar fi spus tie: ,,De acum inainte, te descurci!”. Intotdeauna mi-a placut umorul si imaginatia ta. Dar, ca in orice relatie au mai aparut si discutii, pe care din fericire am reusit sa le rezolvam fara sa spargem chiar toate farfuriile din bucatarie. Bucatarie, pe care, din prea multa dragoste, si prea multe replici de genul „-Fie ca tine! -Ba nu, fie ca tine!!”, era cat pe ce sa nu o avem. Dar am trecut impreuna si peste asta, iar razbunarea mea a fost cat se poate de dulce, asa incat dressingul dormitorului nostru e plin ochi cu perechi de pantofi. Si n-ar trebui sa fii deloc suparat, din contra, poti fi sigur ca nu voi accepta cadoul altui barbat, in cazul vreunei alte intamplari nefaste, stiind ca acasa ma asteapta o colectie destul de maricica. Pe de alta parte, ai putea sa raresti umbrelele-cadouri atat de inspirate, nu de alta, dar sunt convinsa ca cele peste 50 de umbrele luate din fiecare oras pe unde ai sau am trecut se simt ignorate atunci cand doar una din ele este folosita mai mereu, si nu am vrea sa le ranim sentimentele, nu-i asa?

     Dar timpul a trecut, si dupa o frumoasa relatie de doi ani, am decis sa ne unim destinele, incat pantofii mei si umbrelele tale sa poata trai fericiti pana la adanci batraneti. Dar se putea sa fie ziua nuntii lipsita de evenimente? Primul obstacol: ploaia. Desi este considerata semn de bogatie, pe noi ne-a cam falimentat, avand in vedere ca o parte din aranjamentele pentru nunta au fost aduse pe ultima suta de metri, iar din cauza ploii s-au stricat. Si bineinteles ca a trebuit sa cumparam rapid altele, dar la un cost mult mai ridicat. Altfel insa, fara cheltuieli mari, cum as putea fi pentru tine, scumpa ta sotie.

     Iar acum, ca sa trecem la lucruri mai serioase, iti spun ca alaturi de tine, am reusit imposibilul: am descoperit reteta dragostei si vreau sa o impartasesc cu toata lumea, pentru a afla cat suntem de fericiti.

Reteta dragostei

Aceasta este o reteta veche de cand lumea, pe care toti o au intiparita in suflet si pe care trebuie doar sa o scoata la lumina si sa o inteleaga. Pentru aceasta, trebuie sa va lasati purtati de sentimente si sa nu dati inapoi cand apare cate un mic obstacol, sau cand petreceti nopti albe din cauza faptului ca v-ati certat, pentru ca in doi, nimic nu este imposibil!

Ca si ingrediente, aveti nevoie de: doua suflete pereche, dragoste cat cuprinde, fericire, respect, intelepciune, empatie, si mai ales, multa pasiune.

Prepararea este simpla: se iau cele doua suflete pereche, se amesteca bine cu ingredientele de mai sus, se lasa la dospit un timp, pana cresc suficient de mult, se pun intr-o forma care sa le uneasca pentru totdeauna, iar la sfarsit, se orneaza totul cu niste sufletele mai mici, respectiv copiii.

Dragostea se serveste intotdeauna calda, iar daca se raceste, aveti mare grija cum o incalziti, pentru a evita alterarea gustului.

     Sper ca iti place reteta pe care tu m-ai invatat sa o gatesc, indicandu-mi fiecare ingredient si ajutandu-ma sa aleg cantitatile potrivite.

     Iti multumesc pentru toate clipele frumoase de iubire si pentru cele doua comori ale noastre, copiii nostri, care sper ca vor invata reteta dragostei si vor fi cel putin la fel de fericiti si impliniti ca si noi.

     Te iubesc din tot sufletul,

     Adorata ta sotie!

      P.s. Cadoul meu pentru tine este volumul Sapte povesti de dragoste, pentru a vedea ca niciuna nu se compara cu iubirea noastra, care este mai presus decat orice cuvant!

0

      Articol participant la Spring SuperBlog 2013.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Checkbox GDPR is required

*

Sunt de acord

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.